Mult e dulce și frumoasã/Limba ce-o vorbim…
Mult e dulce și frumoasã…

Lidia Ostaș, te aștepți probabil la cuvinte de îmbãrbãtare… Aș minți sã-ți spun cã va veni o zi când gãgãuzii nu vor avea o mai mare plãcere decât sã învețe limba românã și se vor bate pentru un volum de Eminescu!

Citindu-ți scrisoarea nu puteam sã nu fac o paralelã între situația gãgãuzilor și cea a secuilor din țara noastrã!
                           

Gãgãuzii voștri au acea autonomie pe care politicienii maghiari o scot la înaintare ca pe o Fata Morgana, în anii electorali.

E dureros sã nu cunoști limba statului, dar dacã nimic nu te reține în acel stat, simțul practic te îndeamnã sã înveți limba în care crezi cã te vei descurca mai bine pe viitor!

Așa procedeazã gãgãuzii, așa fac secuii.

   

  Secuii cu mic cu mare, cu cãruțe la uriașul marș al autonomiei – 100 000 de mii de oameni, 54 km (info: jurnalul.ro)

Primii învațã rusa, ai noștri învațã maghiara, își fac dublã cetãțenie, pașaport și pleacã în lume în speranța unui trai mai bun.

Ai voștri învațã limba românã ca limbã strãinã și zici cã nu e bine. Ai noștri învațã limba românã ca limba maternã și se plâng cã nu e bine!

Pãrerea mea e cã nu existã leac universal! Ce simplu ar fi sã luați câte o lingurițã de limba românã pe burta goalã, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale, câteva sãptãmâni la rând, dupã care la nevoie s-ar repeta cura! Din pãcate leacuri nu existã!

           

Ce nu înțeleg eu…orice naționalitate ar avea cineva, când se duce la muncã în orice colț de lume, învațã limba țãrii respective pentru cã altfel nu se poate descurca la fel de bine ca unul care nu se lovește de bariera lingvisticã.

Unui imigrant i se pare firesc sã cunoascã limba țãrii. Unui minoritar în țara sa natalã de ce nu i se pare la fel de firesc sã stãpâneascã la fel de bine limba țãrii ca majoritarii?

și iarãși dupã pãrerea mea, nu ar fi nicio problemã dacã politicienii nu ar alimenta dupã propriile lor interese neînțelegerile cauzate de barierele lingvistice!

          Ceaușescu în Regiunea Autonomã Maghiarã Mureș

Fiecare ar învãța limba și cultura pe care le-ar simți mai aproape de suflet, asta fiind o moștenire geneticã. Fãrã constrângere ar adãuga apoi altele și altele, înțelegând, așa cum spune o vorbã ungureascã, atâtea persoane ești câte limbi vorbești!

Ca încheiere, vorba poetului: “Mult e dulce și frumoasã/Limba ce-o vorbim…(Gheorghe Sion)”