Mihail Manole: Despre Béla Hamvas și Filosofia vinului
Mihail Manole: Despre Béla Hamvas și Filosofia vinului

Nãscut la 23 martie 1897 în Pre¹ov, Béla Hamvas și-a finalizat studiile de bazã în 1915. În 1919, tatãl sãu – pastor luteran, profesor de germanã și maghiarã, jurnalist și scriitor – a refuzat sã depunã jurãmânt de loialitate în Cehoslovacia, dupã care familia sa a fost expulzatã și s-au mutat la Budapesta, unde Hamvas a urmat cursurile Universitãții Péter Pázmány. Dupã absolvire, a lucrat ca jurnalist la ziarele Budapesti Hírlap și Szózat. Trei ani mai târziu s-a angajat la biblioteca din Budapesta. A fost numit bibliotecar senior în 1927. A scris articole, recenzii și eseuri pentru 25 de reviste diferite. Prima lui colecție de eseuri a fost publicatã în 1943.

În 1948 a fost interzis publicãrii de cãtre guvernul socialist și a fost forțat sã se retragã din bibliotecã. Deși publicase mai mult de 250 de lucrãri înainte de interdicția sa, majoritatea lucrãrilor lui Hamvas au fost scrise anonim mai târziu. Béla Hamvas a murit în 1968 în urma unui accident vascular cerebral. Este îngropat în Szentendre. În 1990 a primit postum premiul Kossuth .

Béla Hamvas și-a gãsit forma de exprimare în eseu. 

„M-am decis sã scriu o carte de rugãciuni pentru atei. În mizeria zilelor noastre, am simțit milã fațã de cei suferinzi, și astfel încerc sã-i ajut. știu prea bine ce sarcinã grea va fi pentru mine. știu cã nici nu am voie sã rostesc acest cuvînt: Dumnezeu. Trebuie sã vorbesc despre El sub tot felul de alte denumiri, cum ar fi sãrutul, beția sau șunca fiartã. Am ales vinul pentru a fi cuvîntul meu principal. Din acest motiv a primit aceastã carte titlul: Filosofia vinului, și de aceea am scris ca motto: într-un sfîrșit rãmîn doar doi, Dumnezeu și vinul.“

       
Așa își începe Béla Hamvas eseul de aproape 50 de pagini în care, dupã o rigidã clasificare a ateilor și a și a bigoților prin disponibilitatea lor de acceptare a vinului ca esențã a Universului, face o descriere grupatã în trei pãrți a tot ceea ce poate sã-l lege pe consumator de acest produs al divinitãții.

„Aceastã carte se împarte în mod necesar în trei pãrți.(…) Prima parte va fi metafizica vinului.(…) 
În prima parte va fi vorba despre vin, ca adevãr supranatural. A doua parte prezintã vinul ca naturã. Aceastã parte va avea un caracter descriptiv. (…) A treia parte este dedicatã ceremoniilor vinului. În aceastã parte vom examina, cînd sã bem vin, și cînd nu. Cum sã bem? Unde sã bem? Din ce sã bem? Singur? În doi? În compania unui bãrbat sau a unei femei? – Va fi vorba despre legãtura dintre vin și muncã, vin și plimbare, vin și baie, vin și somn, vin și dragoste. 

Va conține reguli, ca de exemplu, la ce ocazii ce vinuri sã bem, cît sã bem, dupã ce mîncãruri, în ce locuri și în ce amestec. Aceastã parte nu se vrea exhaustivã. Mai degrabã dorește sã arate bogãția infinitã a ocaziilor de bãut, și invitã încã de pe acum pe toatã lumea sã completeze ceremoniile vinului cu noi și noi capitole. Împãrțirea terțiarã armonizeazã îndeaproape cu cele trei ere ale istoriei universale a vinului. În sensul înțelesului, corespondentul pãrții metafizice este era antediluvianã, cînd omenirea încã nu cunoscuse vinul, visînd doar despre el. 

Dupã potop, Noe a sãdit prima vițã de vie, și astfel începuse o nouã erã în istoria universalã. A treia erã începe cu transformarea apei în vin, iar noi trãim acum în aceastã erã. Istoria universalã se va sfîrși, cînd din izvoare și fîntîni țîșnește vin, din nori plouã cu vin, iar apa lacurilor și mãrilor vin se face.“

Cu vervã, umor, erudiție, Béla Hamvas ne introduce flamboaiant într-o atmosferã în care prin aburi bahici ni se supun spre atenție categoric, științific, motive de venerare nu numai a vinului, ci și a celorlalte activitãți ce converg actului de consum al acestuia.

Mãrturisesc umil cã schema unui catalog de vinuri propusã în aceastã lucrare m-a cucerit prin sinceritatea autorului, prin varietatea propunerilor de însoțire a diferitelor soiuri de vinuri exclusiv maghiare, acest catalog fiind totodatã un ghid foarte exact pentru oricine dorește sã facã o introducere în oenologia zonalã.

„Dacã apuc o bãtrînețe adîncã, iar la vîrsta mea înaintatã voi primi și înțelepciunea acea amabilã și seninã, pe care atît de mult vreau s-o ating, voi scrie catalogul complet al vinurilor maghiare, pentru cã acesta nu se poate scrie fãrã o experiențã mare-mare, și amabilitate, seninãtate, înțelepciune și mai mare. Sper cã o sã ajung la vîrsta înaintatã, și cã în ultimii mei ani de viațã n-o sã vreau sã iau cu mine în buzunarul din spate mãrfuri de contrabandã în lumea de dincolo; sper ca pînã atunci n-o sã mai invidiez nimãnui bucata din gurã și femeia din brațe; n-o sã mai am rãzbunãri ascunse, n-o sã am datorii, și nu voi jeli fãrã rost asupra unor lucruri neglijate. 

Atunci, da, atunci voi scrie marele catalog al vinurilor, sortate dupã gusturi, arome, uleiuri, nestemate, femei, pentru fiecare regiune și plai și soi, și voi cãuta bucata potrivitã, sezonul potrivit, chiar și ora potrivitã, cînd poate fi bãut, și voi cãuta și muzica și poetul înrudite cel mai îndeaproape. Aceastã încercare de acum, sã întocmesc un catalog al celor mai importante vinuri, trebuie socotitã doar ca un studiu preliminar al acestei mari întreprinderi. Nimic nu-i finalizat sau definitiv, ba chiar, totul este schematic și necopt. Deocamdatã sînt prea tînãr pentru o asemenea temã.“

Pentru câteva ore bune, cât mi-a luat sã parcurg lucrarea Filosofia vinului, mi s-a șters din minte ideea preconceputã cã am de a face cu un eseu prezentat într-o perioadã adânc frãmântatã, cu rãscoliri care au lãsat brazde greu de acoperit în istoria omenirii: 1945.