Méra; satul de lângã Cluj, cu marele șef de trib al curții școlare

 

La câțiva kilometri de Cluj, satul maghiar Méra a avut întotdeauna o stimã deosebitã fațã de școalã. Tânãrul și dinamicul director Pálfi József are în custodie 170 de copii, din care 50 sunt la grãdinițã. Locuitorii satului Méra sunt maghiari, astfel procesul de învãțare se desfãșoarã exclusiv în limba maghiarã, secție românã neexistând de decenii. Curtea modernã este dominatã de o bufnițã din lemn – simbolul acelei științe, care așteaptã sã fie absorbitã de vesela populație a recreațiilor.

– Când am preluat aceastã funcție de la vestitul director Varga György, eram convins cã nu o sã am viațã ușoarã, însã când mi-am dat seama cã în România a fi director nu înseamnã sã-ți pui energiile în elaborãri de strategii, ci sã... completezi fișe, rubrici, hârtii, ștampile, „conform cu originalul”, m-am pus pe gânduri – spune zâmbind tânãrul director.

– Apoi mai e o problemã: școala noastrã mereu a avut un caracter aparte de polarizare.

Când spun de aceastã polarizare, cuvânt mai bun pentru acest fenomen nu gãsesc acum, mã refer la cele douã laturi ale monedei: copii care învațã foarte bine, și asalteazã olimpiadele, iar de partea cealalaltã copii foarte foarte slabi. 

Profesorii se plâng des de aceastã provocare de a „ține clasa” în aceasi ritm... Vã mãrturisesc însã, cã toți pedagogii concep aceastã provocare ca una binevenitã. Nu știu dacã ați observat, dar la noi e o relație foarte familiarã între elevi și dascãli. școala e micã, elevii sunt mulți, recreațiile sunt observate și pãzite de Bufnița de Lemn, marele șef de trib ai copiilor... – continuã zâmbind directorul.

– Am vãzut Bufnița de Lemn, dar pe mine m-a impresionat o altã „polarizare” , ca sã folosesc expresia Dvs. Mã uimește aceastã duplicitate pragmaticã a tablourilor școlare pe coridorul școlii. Unele îmbrãcate în culorile foclorului inimitabil al maghiarilor din Méra, altele moderne, cu aspecte de graffiti.

– Da, este interesant cum se combinã la noi tradiționalul cu modernul. O sã vedeți în sat, cã foarte mulți umblã în haine tradiționale, cel puțin cu baticul caracteristic satului Méra. și este interesant și altceva... Vedeți, copii romi ce bine se integreazã în comunitatea din Méra? Sã știți cã cei doi „olimpici” de ai noștri, la matematicã și religie, sunt elevi romi foarte sârguincioși...

– Peste tot scade numãrul copiilor. Pe la Dvs. cum de nu existã aceste probleme? 170 de copii într-un sat în umbra Clujului... Este oare un miracol?

– Povestind la un moment dat cu fostul director Varga György, mi-a spus cã acest numãr de 170 este constant... 

Cei din Méra sunt buni gospodari, bivolii lor le asigurã o bunã „poziție” pe piațã. Posibilitãțile de navetã la Cluj sunt bune, toatã lumea încearcã sã clãdeascã ceva pentru viitor. Ba mai mult, încep sã vinã încet cu încetul și din Cluj familii cu copii mici, bucurându-se de aceastã atmosferã bucolicã, dar... preorãșeneascã. 

Aici viața socio-culturalã a fost întotdeauna vie. Acum, când festivalurile maghiare sunt tot mai multe în zona Clujului, organizatorii ne implicã și pe noi în strategia de gãzduire. Nu de mult s-a terminat la noi Festivalul de șurã World Music... Un festival internațional... Deci nu ne simțim nici izolați, nici acaparați de Cluj. Vedeți, o altã duplicitate de-a nostrã, a celor din Méra: și varza și capra. Poate aceastã atitudine sãnãtoasã stã la baza supraviețuirii acestui sat maghiar.

– Copii știu românește? Într-un mediu maghiar e greu sã înveți limba statului...

– Ei... Mai știu... Unii mai bine, alții mai slab. Ca la școalã... Nu pot sã aibã toți 10. Nu pot sã aibã toți ora preferatã limba și literatura maghiarã sau limba si literatura românã. Aici copii adorã natura, alergatul, mingea. și în astfel de condiții limba este comunã: cea a veseliei și a optimismului tineresc.

                              ***

În prima clasã din stânga se ține orã de biologie. Copii sunt îmbrãcați frumos, curat. Învațã pãrțile vertebrei. Cunoscând acest lucru încã din primul minut petrecut pe coridor – elevul de servici învãța despre vertebra iepurelui –, pun și eu niște întrebãri. Copii romi toți ridicã mâna, numai Esmeralda stã mai tãcutã. Speriatã, încearcã sã-și adune gândurile despre aparatul locomotor și funcția de relație a organismului. Nu prea merge rãspunsul. 

– Care e ora ta preferatã, Esmeralda?

– Educația fizicã... 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.