Marinari români cinstesc memoria grãnicerilor secui la Madéfalva (Siculeni)
Marinari români cinstesc memoria grãnicerilor secui la Madéfalva (Siculeni)

A delegație a marelui stat major al marinei române condusã de contraamiralul Constantin Ciorobea a fost într-o vizitã de mai multe zile în ținutul Secuiesc. Membrii delegației s-au întâlnit cu reprezentanții autoritãților județene și locale din localitãțile vizitate, și au depus coroane de flori în cinstea martirilor secui de la Siculeni, precum și în Cimitirul Eroilor din Miercurea Ciuc.

Gestul conducerii marinei militare a fost apreciat de cãtre locuitorii din zonã, mai cu seamã, cã marinarii militari au cinstit jertfa eroilor martiri de la Siculeni.

În anii 1760 împãrãteasa Austriei și regina Ungariei Maria Tereza a încercat sã reorganizeze trupele de grãniceri în așa fel încât secuii sã își piardã privilegiile multiseculare: în schimbul pãzirii granițelor de est a imperiului și participarea la acțiunile militare ordonate de coroanã au fost oameni liberi, nu plãteau dãri și nu le puteau fi confiscate averile.

În 1764 trimișii scaunelor secuiești s-au adunat la Madéfalva (azi în românește Siculeni, nume primit în anii 1920) pentru a-și afirma dezacordul cu intenția împãrãtesei. În zorii zilei de 7 ianuarie 1764 trupele imperiale au înconjurat satul, cãzând pradã tunurilor mai bine de 200 locuitori și oaspeți din scaunele învecinate, printre victime fiind și femei și copii. Masacrul a fost denumit de cãtre istorici: Siculicidium.

În urma acțiunii și a represaliilor ce au urmat mulți dintre secui și-au pãrãsit locurile natale, stabilindu-se în Bucovina, în satele fondate de cãtre generalul Hadik András: Istensegíts (țibeni), Fogadjisten (Iacobești), (1776), Hadikfalva (Dornești), Józseffalva (Vornicenii Mari) (1785), Andrásfalva (Mãneuți) (1786). Însã urmașii refugiaților secui nici aici nu au avut stare, în 1941 au fost mutați în teritoriile maghiare de la sud de Dunãre, de unde peste cãțiva ani, cînd zona a fost atribuitã Serbiei, s-au refugiat din nou în Ungaria. O altã parte a refugiaților de dupã Siculicidium s-au refugiat în satele locuite de maghiarii din Moldova.

Totodatã marinarii militari și colegii lor de la batalionul de vânãtori de munte de la Miercurea Ciuc au cinstit și memoria militarilor maghiari, germani și români înhumați în Cimitirul Eroilor din Miercurea Ciuc. Ceremonialul din Miercurea Ciuc a început cu ruga rostitã în limbile românã și maghiarã de un preot ortodox și unul catolic. Contraamiralul de flotilã dr. Constantin Ciorobea a evocat memoria soldaților cãzuți la datorie, subliniind, cã menirea noastrã este edificarea unui alt viitor.

Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita a apreciat gestul militarilor ca unul de normalitate, subliniind, cã trebuie sã ne cunoaștem istoria, sã ne cinstim eroii, sã tragem concluziile adecvate din evenimentele istorice, și prin dialog, prin muncã în loc de circ sã ne construim viitorul.