Maghiarii își salveazã cãrțile – sã sperãm cã și românii vor face la fel

Maghiarii își salveazã cãrțile – sã sperãm cã și românii vor face la fel
Maghiarii își salveazã cãrțile – sã sperãm cã și românii vor face la fel

Societatea maghiarã autonomã din România începe sã prezinte tot mai multe semne ale însãnãtoșirii, îndepãrtându-se tot mai categoric de manelismul post-socialist, caracterizat prin pasivitate, servilism, subinformație,inculturã și mai ales lipsa inițiativei.

Cel mai important semn vital al unei societãți moderne este inițiativa. Dorința comunitãții de a face ceva, de a mișca ceva sã înbunãtãțeascã viața personalã și cea colectivã.  


Acolo, unde tineretul se autoorganizeazã pentru a face ceva pentru societate, acolo, unde autogospodãrirea este consideratã esențialã pentru a ține pasul cu lumea – acolo poți face planuri de viitor, proiecte de țarã,proiecte de națiune.

Acolo unde impotența autogospodãririi este evidentã, acolo unde oamenii se holbeazã ore în șir la diferite televiziuni, considerând moderatorii acestora lideri ai societãții, acolo unde expresia ”ce sã facem, asta e” și ”mai rãu sã nu fie” sunt generalizate, acolo unde incultura bubuie – acolo nu se pot face planuri de viitor (eventual planuri pentru a pleca din țarã).

În aceste condiții este de înțeles bucuria maghiarilor, când observã, cã societatea lor începe sã funcționeze normal, inițiativele sosite din cadrul comunitãții devenind tot mai numeroase și mai evidente.


Una dintre noile inițiative maghiare este proiectul de redistribuire culturalã a cãrților condamnate la aruncat la gunoi sau vândute la kilogram. Oameni iubitori de culturã din Oradea,Târgu Mureș și Cluj, fãrã a știi unul de celãlalt au inventat tot felul de sisteme de salvare a cãrților. 


Unii adunã cãrțile sortite pierzaniei cu mașini, organizând mai târziu ”talciocuri de cãrți”, unde cãrțile pot fi luate de pe rafturi pe gratis. 


Alții administreazã ”cãruțe de cãrți”, cu care cutreierã orașele, oferind cãrți pe gratis. Iarãși alții organizeazã alãturi de biblioteci ”bazaruri de cãrți”, unde cãrțile pot fi duse acasã gratis.


Unul dintre aceste proiecte – cel din Cluj – se leagã de Corbii Albi, care într-o singurã sãptãmânã a primt 7 apeluri telefonice, invitații pentru a lua cãrți (chiar biblioteci) pe gratis, cu condiția sã nu le vândã, ci sã redistribuie într-un fel sau altul între maghiari.

Interesant, ce repede au apãrut sponzorii pentru aceastã activitate. Presa scrisã localã maghiarã s-a oferit partener, asigurând chiar spațiu pentru a promova ideea. 

      

Apar unul dupã celãlalt firme și oameni de seamã, care vor sã deconteze cheltuielile de adunare și redistribuire a cãrților.
   
Acum 5 ani cu lupa se cãuta un sponzor pentru așa ceva, acum însã iatã, societatea maghiarã din România s-a întãrit, s-a maturizat și alocã din propria inițiativã sume mai mici sau mai mari organizațiilor civile, care deruleazã aceastã activitate în strânsã legãturã cu scopurile asociației.

Un fenomen interesant pare a fi cererea tot mai accentuatã pentru cãrțile românești. Sã sperãm cã vor apãrea în Ardeal și inițiative românești, pentru a evita imaginea dezolantã a cãrților aruncate la gunoi.