Mãcieșii și etnoturismul inventat de localnici fac din Sâncraiu (Kalotaszentkirály) un sat minune
Mãcieșii și etnoturismul inventat de localnici fac din Sâncraiu (Kalotaszentkirály) un sat minune

A te menține în zilele noastre pe harta satelor vii, cu populație constantã și cu o strategie de viitor, nu este deloc ușor.Explicația este simplã. Satul distrus moral de comunism nu își gãsește locul în eterna tranziție din România, mai ales în Ardeal, unde mișcãrile populație de la sat la oraș au fost semnificative.


                                                               Foto: Corbii Albi
Astfel dupã revoluție foarte puține sate s-au gãsit în apele lor.”Omogenizați”, cu o viațã în tranziție între oraș și sat, cu o sete de a pleca din țara care s-a gãsit a fi decenii întregi închisoare pentru unii, rai dictatorial pentru alții – iatã câteva elemente care și-au dat concursul în procesul de depopulare a satelor din România.

O bunã parte a satelor maghiare din regiunile maghiare ale Clujului s-au gãsit în aceastã situație, trezindu-se libere într-o lume, în care esența viitorului a redevenit, ca pe vremuri, capacitatea de autogospodãrire, spiritul intreprinzãtor și accesarea fondurilor (ne)rambursabile.

O parte a satelor ungurești s-au gãsit vãzute pierdanți. Lumea a început sã plece, tradițiile s-au diluat, pãmântul – la propriu și figurat – și-a pierdut valoare și puterea de a unii sãtenii cu meleagurile natale. Statistica este necruțãtoare.

Acolo unde satul maghiar nu a avut rezerve educaționale și a ales exemplul  miilor de sate românești, care s-au afundat în lumea vorbelor ”ce sã facem?” ”mai rãu sã nu fie”, ”statul sã ne ajute”, rezultatele erau pe mãsurã: sate goale…

Dintre satele ardelene maghiare Sâncraiu (Kalotaszentkirály) a demonstrat a fi cel mai abil pentru a-și clãdi propriul viitor, abordând o atitudine modernã fațã de viața cotidianã acceleratã a lumii, cãutând resursele din care ar putea trãi mai bine, fãrã a ajunge pe mila autoritãților sau a Bucureștiului.
Având oameni care sfințesc locul, educați, plini cu vise convertabile în proiecte, Sâncraiu (Kalotaszentkirály) a devenit pas cu pas un adãvarat fenomen al renașterii pe meleagurile natale. Sursa nouã de viațã rusticã a devenit etnoturismul. Localnicii fiind vrednici la cusãturi și confecționarea hainelor populare autentice, cu gospodãrii aranjate și cochete, și-au luat inima în dinți și au depus bazele unui sistem de pensiuni etnoturistice, care atrag turiști lin lumea toatã.

                                                         Foto: Corbii Albi

Atracțiile turistice” din localitate sunt pe cât de simple cu atât mai atrãgãtoare. Încercarea portului popular, participare la activitãți rustice caracteristice zonei, țuica de prune, tururile bisericilor reformate din regiune, toate fiind mai mult ca interesante, gãsindu-se în centrul satelor ungurești din Țara Cãlatei (Kalotaszeg).
O ”invenție” a localnicilor pare a fi una chiar senzaționalã: atragerea turiștilor în lumea gospodinelor de la sate, participare la culesul mãcieșilor, a coarnelor și pregãtirea acestora pentru dulceațã. Mãcieșul a devenit a fi o comoarã adevãratã, concorând magiunul, oferind satului statul de ”centru de prelucrat mãcieșe”.
Liderii satului au mai fãcut în pas important în acest domeniu al ”mãcieșilor”, punând bazele a așa numitului ”Festival al Mãcieșilor”. Ideea s-a dovedit a fi câștigãtoare. Proprietarii de pensiuni și-au adunat forțele, s-au aliat, ajutându-se reciproc, formând fiecare echipã de concurs la ”Cea mai bunã dulceațã a locului”.

Fiind vorba despre orgolii serioase, echipele, în frunte cu însuși administratorul pensiunii, s-au pregãtit încã din zorii zorilor de pregãtit mãcieșii adunați de ei, așteptând amenajarea standurilor și locurilor de gãtit. Echipele au nume, majoritatea poartã numele pensiunii, pe care o reprezintã.

Pânã ce se lucreazã la curãțat, trecut repetat prin sitã și fierbere, în partea cealaltã a uliței cochete se face reclamã la mâncãruri sãnãtoase rustice, cum ar fi pita cu unsoare și ceapã roșie, servite în diferite forme interesante pentru turiști: felii, batoane de pãine – desigur la orice bunãtate aleasã se oferã un ștamperli de țuicã de prune, considerat de localnici ca și un bun medicament pentru unele boli digestive.

La festival marea majoritate a satului gãsește de cuviințã sã participe într-un fel sau altul, sã reprezinte satul și gospodãria lui. Cei care nu sunt la festival, stau în fața caselor, conversând cu turiștii, realizând fotografii cu ei și cu curțile lor aranjate.
Sâncraiu (Kalotaszentkirály), o minune – un adevãrat festival istoric perpetuu al renașterii satului maghiar din Ardeal.