Lili Crãciun și cititorii sãi „desculți pe cioburi de oglindã”
Lili Crãciun și cititorii sãi „desculți pe cioburi de oglindã”

Când este atins un subiect atât de delicat precum cel al avortului, discuția tinde sã degenereze. E ușor sã te pierzi printre numere și statistici și astfel sã uiți cã problematica implicã ființe vii, femei cu nevoi, ambiții și vise. Persoane pânã la urmã, al cãror drept fundamental asupra libertãții de a decide ce sã facã cu propriul corp este inevitabil încãlcat în momentul interzicerii avortului prin lege. E un moment memorabil, emblematic chiar, într-un interviu cu un legislator din Ohio, un apãrãtor vehement al mișcãrii pro-viațã, în care reporterul îi pune o simplã întrebare: „Ce credeți cã o determinã pe o femeie sã își doreascã un avort?”. Rãspunsul vine greu, bãrbatul atât de sigur pe el la început, acum se bâlbâie, iar într-un sfârșit mãrturisește cã nu și-a pus niciodatã cu adevãrat problema.

Privind în jur, recunosc foarte des acest motiv recurent, care se imprimã profund în numeroase raționamente ale militanților pentru viațã. Se aruncã în stânga și-n dreapta lozinci, mesaje fãrã niciun substrat, citate biblice, majoritatea tratând problema precum un student trateazã dacã sã iasã sau nu la bere sâmbãtã seara. Atât pentru ei, cât și pentru student, rãspunsul e evident. Dar pentru o femeie pusã fațã în fațã cu o asemenea decizie lucrurile capãtã o profunzime imposibil de conștientizat din afarã: pe de-o parte e reprimarea instinctului primar de a-ți proteja copilul cu orice preț, fapt ce e vizibil peste tot în naturã, la fiecare specie în parte, iar pe de altã parte sunt nenumãrate motive care o împing de la spate spre clinicã.

De la imposibilitãți materiale pânã la lucida conștientizare a faptului cã ar fi complet   in-
capabilã sã creascã un copil într-un mediu fericit, în mintea acelei femei se aprinde o ceartã intensã, plinã de replici   contradicto-
rii. În momentul în care acționeazã în favoarea opririi sarcinii, ea își pune în pericol atât sãnãtatea fizicã cât și pe cea mentalã, iar faptul cã existã oameni care o vor stigmatiza, tratând-o drept o egoistã și o criminalã devine pur și simplu revoltãtor.

Am avut ocazia sã port o conversație cu Lili Crãciun, autoarea cãrții „CÃLÃTORIA – Desculțã pe cioburi de oglindã”, o mãrturie a acesteia despre experiența ei cu avortul în perioada comunistã. Scrisã într-o manierã deschisã și onestã, cartea reprezintã o poveste cutremurãtoare, un semnal de alarmã pentru oricine e dispus sã-și deschidã ochii și mintea și sã înțeleagã ce înseamnã sã trãiești într-un sistem care nu ține cont de drepturile umane fundamentale.

Prezentând o aventurã tragicã, plinã de profunzime, carte te poartã în strãfundurile problemei, prezentând aspecte de naturã interioarã, psihologicã, la care niciun om care nu a trecut prin asa ceva nu ar putea sã ajungã.

E o lecturã pe care o recomand oricui este interesat sã aprofundeze acest subiect și sã încerce sã priveascã problema din perspective diferite.

În discuția noastrã am atins atât puncte ce țin de domeniul trecutului în ceea ce privește teritoriul României (cel puțin în prezent), cât și evenimente actuale, problematica avortului fiind departe de a fi închisã. Vedeți, de exemplu, situația din Polonia care a generat o grevã generalã în rândul femeilor, care se împotriveau interzicerii și pedepsirii avortului prin lege.

Sã nu uitãm de constantele proteste și discuții care continuã pe aceastã temã. Numai cu un an în urmã a avut loc atentatul dintr-o clinicã Planned Parenthood din Colorado, în care un așa-zis „apãrãtor al bebelușilor” a rãnit și ucis persoane în numele unei idei bazate pe precepte biblice. Rețelele de socializare nu au întârziat sã scoatã la ivealã susținãtorii acestuia care vedeau în acest act o sãmânțã de sacralitate.

La un moment dat, Lili Crãciun a fãcut o remarcã pe care am considerat-o de mare importanțã pentru fiecare individ în parte, chiar și pentru cei care nu vor fi vreodatã nevoiți sã-și punã asemenea probleme: odatã ce statul face o astfel de incursiune în sfera de libertate a unui individ, riscul unei reacții în lanț este foarte ridicat.

Acest efect de domino nu este o simplã ipotezã de naturã distopicã, e o reacție așteptatã în asemenea situații: astãzi îți permit sã îmi suprimi acest drept, mâine, când vii sã ceri și mai mult îmi va fi mai greu sã mã împotrivesc.

Același principiu e valabil și pentru legea Big Brother.

Mulți ar putea spune: „da’ ce-mi pasã mie de avort, nu-i ca și cum s-ar  pune  vreodatã problema sã am eu nevoie sã fac”, sau, în cel de-al doilea caz, sã spunã ceva de genul „da’ ce, eu mi-s terorist? nu am nimic de ascuns, sã asculte cât vor ei”.

Problema e legatã de principiu în sine, nu neapãrat de efectul resimțit de fiecare în parte. Ideea nu e dacã ai sau nu ceva de ascuns, ci cât de mult permiți statului sã își invadeze viața personalã, la care toți avem un drept garantat.

La fel și în cazul avortului: în momentul în care e permis ca sistemul reproductiv al unei femei sã fie tratat ca un bun al statului se face un pas înainte spre negarea libertãții fiecãruia de a alege ce e mai bine pentru el. Indiferența fațã de asemenea lucruri e indiferențã fațã de toate sacrificiile pe care le-au fãcut strãmoșii noștri pentru ca noi sã ne permitem sã trãim în lumea în care trãim astãzi.

Valorile umaniste nu ar trebui uitate vreodatã, deoarece ele reprezintã progresul social fãcut de umanitate.

Prin educație, multe din aceste probleme ar putea fi rezolvate, dar din acest punct de vedere încã stãm foarte prost.

Acum doi ani, pe când eram în clasa a 11-a, am avut cursuri de educație sexualã, iar rezultatul, pot spune, a fost mai mult decât dezamãgitor. Mi s-a prezentat de ce toate metodele contraceptive sunt proaste, mi-au fost aratate slide-uri cu avortoni, filmuelețe cu femei plângând dupã ce au optat pentru aceasta procedurã și mi s-a spus sã nu am încredere în bãrbați pentru cã probabil mã vor lãsa baltã în momentul în care se vor ivi probleme.

Cred cã primul pas ar trebui sã fie introducerea unor cursuri de educație sexualã concrete, bazate pe date științifice și neinfluențate de viziuni religioase. Dar, pânã la urmã, consider cã educația ar rezolva toate problemele cu care ne confruntãm, nu numai pe aceasta.

Da, într-o lume idealã, nicio femeie nu ar fi nevoitã sã facã avort. Nu trãim într-o astfel de lume, dar cred cã prin toleranțã și înțelegere putem, zi de zi, sã pavãm drumul cãtre ea.