La un sfert de secol și un pic…

La un sfert de secol și un pic…

Se apropie aniversarea a 25 de ani de la „Loviluția” din decembrie 1989 și dacã s-ar spune ori scrie – obiectiv, rece, fãrã intervenții și epitete personale, cu documente și dovezi – tot ce se știe, s-a aflat, s-a relatat etc, un asemenea text ar fi nepublicabil.

În primul rând pentru cã ar avea dimensiunea unei cãrți sau a mai multora, iar al doilea rând și urmãtoarele nu existã! și s-ar isca o seamã de turbioane, ca sã nu le spun altfel, ar fi un demers nu inutil ci inadecvat momentului.

Pentru cã vorbim aici de Târgu-Mureș în special și de referim la un „trimestru negru” sui-generis care începe la 21 decembrie 1989 și se încheie la 21 martie 1990.

    
Left: Demonstration for Hungarian education, 1990, Târgu-Mureș (Wikipedia). Right: Romanian Revolution 1989 (Wikipedia)

și, trebuie sã o recunoaștem, societatea româneascã nu este pregãtitã pentru o devoalare totalã, fãrã menajamente și cu orice riscuri, a evenimentelor. Dupã cum, pe aceastã planetã, nicio țarã nu e capabilã, acum, sã își „ridice poalele în cap” și sã se expunã, cu toate mizeriile ce au avut loc în background-ul istoriei sale. Iar unele lucruri chiar trebuie sã rãmânã neștiute!

În speța noastrã, prea multe interese sunt în joc, prea multe persoane și instituții, din România și din cel puțin alte 3 țãri ar fi tulburate și s-ar isca conflicte diplomatice și nu numai. Nu e vorba de un anume modest material publicat pe un anumit blog, ci o deschidere globalã și totalã cãtre sinceritatea informației și a comunicãrii dure, directe, calme și fãrã patimã în același timp. O utopie, firește…

Bineînțeles, aceste aproximativ 90 de zile de care vorbeam mai sus sunt încadrate de evenimente premergãtoare și ulterioare însã ele, generic și simbolic pot fi privite din mai multe perspective. Spre a detensiona, cumva, o anume probabilã încrâncenare, pe care o aduce cu sine recursul la acea perioadã, pentru cei pasionați de studiul astrelor, remarcãm intervalul de la intrarea Soarelui în Capricorn pânã la intrarea astrului zilei în Berbec, adicã trecerea prin zodiile Capricorn, Vãrsãtor și Pești; altfel spus, intervalul dintre Solstițiul de iarnã și Echinocțiul de primãvarã.

Sau, intrând în registrul religios, acel „trimestru” atipic poate fi poziționat, tot simbolic, între Crãciunul lui 1989 și Paștele lui 1990 – eveniment ce a avut loc în 15 aprilie și a fost un Paște „ecumenic”; la ora aceea nu era cine sã-l serbeze și sã-l trãiascã în comun… În aceste contexte, multe lucruri interesante pot fi descoperite pentru ce cei vor sã „sape” în profunzime, un anumit tip de predispoziții istorice și umane s-au creat atunci, anumite condiționãri sociale s-au declanșat, iar efectele, pentru cine e capabil și deschis, se pot vedea acum, în desfãșurarea lor.

Personal, am trãit acele trei luni de iarnã din plin și nu am înțeles prea multe despre ele, decât treptat, la ani dupã aceea – unele nici acum nu le înțeleg pe deplin, iar ceea ce intuiesc nu poate fi deocamdatã așternut pe o hârtie, digitalã sau din celulozã. Oricum, am început prin a fi extrem de optimist și entuziast la Solstițiul de iarnã din 1989 și am sfârșit prin a fi dezamãgit la Echinocțiul de primãvarã din 1990 – senzație ce nu s-a estompat nici acum, persistã, iatã, de un sfert de secol și e foarte bine așa! De mirare, nu? Sã mã explic: entuziasmul are niște componente de superficialitate, însã dezamãgirea inițialã ne poate menține alerți, atenți, lucizi, nu prea ne mai „vinde” nimeni!
  

Așadar, ne apropiem pentru a 25-a oarã de o nouã aniversare-comemorare-celebrare a ciudatei ierni dintre 1989 și 1990. Ciudatã și fundamentalã, chiar necesarã. Atunci s-a înclinat balanța istoriei în zona româneascã, au murit oameni iar în Tîrgu-Mureș chiar în douã rânduri, în decembrie și în martie. Iar celor ce se vor mira sau revolta pentru cã am spus cã e o iarnã „necesarã”, le amintesc cã necesitatea nu are legãturã cu binele sau cu rãul, cã e dincolo de aceste categorii sau polaritãți.

Cu siguranțã, dacã nu existau acele sacrificii, nu am fi înțeles ce se întâmplã cu adevãrat cu noi iar cursul evenimentelor era altul. Nu mã apuc sã repet teorii, ele sunt prea bine cunoscute, cert e cã metodele de tip rãzboinic sau violent nu mai au sorți de izbândã, și nici cele ce folosesc duplicitatea și secretul ca armã.

Sã ne urãm cu toții, sã trecem cu bine aceastã perioadã, plinã de bucurii semnificative pentru cine știe și poate sã le vadã sau sã le simtã.

Pentru cei blocați în trecut și încremeniți în proiect, va fi doar crispare, încordare, vor trãi la suprafața lucrurilor pe care se iluzioneazã cã le țin sub control.

Sãrbãtori fericite, pe potriva meritelor fiecãruia!

Valeriu Russu