János Bolyai și Clujul

János Bolyai și Clujul

La 10 februarie 1860 în Kolozsvári Közlöny (Buletin de Cluj) a apãrut urmãtorul articol:

(Necrolog) Unul dintre bãrbații de vazã ai epocii noastre, genialul matematician, inginer-cãpitan în rezervã János Bolyai de Bolya la 26 luna curentã în vârstã de 58 ani s-a mutat într-o țarã mai bunã.. Nu numai micul nostru Ardeal, dar întreaga lume științificã, pentru care cu o lucrare scurtã a adus luminã și glorie, a pierdut mult prin dispariția lui prematurã, pentru cã nu a reușit sã dea tiparului manuscrisele cum a plãnuit; oare va fi cineva care va reuși sã le aducã în fața lumii, pentru cinstire? A fost o personalitate și ca lingvist și violonist. Este o mare pierdere pentru noi cã o viațã plinã de geniu și științã s-a scurs fãrã pic de folos, cu natura lui de mizantrop a trãit în afara societãții numai cu ideile lui geniale. Odihneascã-se în pace!

Aceste rânduri uitate pot fi pentru Cluj o cinste. Cuvintele profetice, care din pãcate într-adevãr au devenit profetice, au fost înplinite abia dupã 140 de ani datoritã profesorului Elemér Kiss, care în ultimul deceniu, datoritã cercetãrilor sale a adus la cunoștința lumii valoarea operei lui Bolyai.

                         Casa în care s-a nãscut János Bolyai la Cluj, 15 decembrie,1802

Acum, la aniversarea a 212 ani de la nașterea lui János Bolyai, poate putem enunța, fãrã a-i conturba pietatea, câteva observații triste în privința aprecierii lui János Bolyai.

Pentru cã timp 50 de ani dupã moartea lui, contrar ideilor din necrolog, János Bolyai a fost apreciat pe nedrept cu foarte multã minciunã. Este meritul orașului sãu natal cã nu a luat parte la crearea acestui val de minciuni.

Sã vedem ce prãpastie este între necrologul de mai sus și prima biografie a lui János Bolyai, scrisã de Ödön Nemes în 1867.

„János Bolyai, bãiatul matematicianului renumit Farkas Bolyai, s-a nãscut în 1820 la Tg. Mureș…János Bolyai s-a mutat din Tg. Mureș la moșia sa la țarã, unde a trãit singur, lucrând și cântând mereu la vioarã …

Aici s-a întâmplat cã s-a întâlnit cu o sãsoaicã frumoasã, s-a îndrãgostit de ea și a luat-o la el în casã. Acest eveniment a fost deprimant pentru tatãl sãu și de aici începe alunecarea moralã a lui János Bolyai; datoritã bãtãilor primite sãraca femeie a trebuit sã fugã din casa lui.

Lucrãrile le-a scris uzual în francezã pe coli întregi …”



                            Statuia lui Bolyai János în curtea Universitãții Babeș-Bolyai

Aceste rânduri sunt pline de impietate, minciuni și nepricepere. Este dureros cã aceste rânduri au fost scrise de un profesor de școalã normalã și care a fost o personalitatã respectatã în Tg. Mureș. (Trebuie amintit, cã Ödön Nemes a avut o influențã puternicã asupra marelui istoric-arhivist al Ardealului, Lajos Kelemen.

Cauza acestei influențe se poate explica prin faptul cã Lajos Kelemen în casa lui Lajos Nemes a vãzut prima datã opera monumentalã a lui Balázs Orbán: Székelyföld leírása (Descrierea Secuimii) și a fãcut multe excursii frumoase prin împrejurimile Tg. Mureșului cu juniorul Ödön Nemes.)

A doua biografie despre János Bolyai a fost scrisã de fratele lui vitreg, Gergely Bolyai. Aceasta este o lucrare și mai tristã. Gergely Bolyai a scris la 20 august 1884 despre fratele lui, János:

„János a avut multe scrisori, pe care le-a scris în timpul celor mai aprige lupte dintre ei (tatãl și fiul) pe când era militar, dar le-am distrus pe toate. Este adevãrat cã în ele era extrem de multã matematicã, dar și mai mult scandal și deci nu am vrut ca nici macãr dupã moartea mea sã iasã la ivealã…. János în afara de matematicã, vioarã și sabie nu a fost bun de nimic, dar de mortuis aut bene, aut nihil… Acest lucru a fost dureros atât pentru tatã, cât și pentru frate, dar ce era de fãcut?… S-a nãscut la 15 deembrie 1802, a murit la 27 ianuarie 1860, pãcat nu a murit mai devreme, sã nu-și fi murdãrit trecutul”

Cred cã nu avem prea mult de comentat! Pe de o parte a distrus scrisorile lui János din ținerețe, a nãscocit tot feluri de povești despre duelurile mortale ale lui János, cã la Viena ofițerii au rãmas fãrã urechi, în plus îi e ciudã cã nu a murit mai repede. O altã observație rãutãcioasã a lui Gergely este cã János nu a fost bun la nimic, în afarã de matematicã, vioarã și sabie.

Rãutate transparentã! Chiar propriul bãiat, Gáspár, a avut tupeul sã vândã pe bani buni dreptul de autor asupra operelor lui János unui secui din Odorhei. Iatã-l cum încheie profesorul József Koncz, arhivar al bibliotecii Bolyai, o scrisoare cãtre Kálmán Szily:

Mult Stimate Domnule Profesor,

La cererea Dvs. onorantã am plãcerea sã vã trimit cu stimã notițele de biografie a lui János Bolyai, așa cum le a scris fratele lui, Gergely Bolyai, dacã nu cumva le aveți deja. Este înmormântat în cimitirul reformat, mormântul lui nefiind marcat. Aș fi vrut ca mormântul lui sã fie marcat oricât de simplu, dar nu s-a acceptat propunerea mea, cei 100 Ft rãmași la dezvelirea pietrei memoriale a tatãlui au fost dați pentru bursã la cei mai buni 4 discipoli la matematicã, în fiecare an..
Cu stimã deosebitã rãmân devotatul Dvs. slujitor

József Koncz

Tg. Mureș, 1885 II. 6.

Nu avem ce adãuga la aceste falsuri și minciuni. Dar poveștile nu se opresc aici! Kálmán Szily le-a ridicat la rang „academic” prin prezentare lor la ședința Academiei în 1897. Dupã care apare János Bedõházi, la Tg. Mureș, și mai nãscocește o serie de minciuni.

Așa s-au scurs primii 50 de ani dupã moarte lui János Bolyai. Probabil cã Lajos Dávid, matematicianul clujean, a fost primul care a reușit sã schimbe perspectiva. Pânã la apariția cãrții sale despre cei doi Bolyai nu s-a fãcut prea mult pentru a stopa valul minciunilor. Dupã opera lui Lajos Dávid urmãtoarea piatrã de hotar este biografia scrisã de György Alexits, iar pe urmã cartea lui Samu Benkõ.

La Cluj Mór Réthi, iar pe urmã elevul lui, Gyula Vályi încep sã facã cursuri despre geometria lui Bolyai. În 1902, la o sutã de ani de la nașterea lui János Bolyai se înființeazã o comisie Bolyai, care are meritul cã Lajos Schlesinger a reușit sã gãseascã casa natalã a lui János Bolyai.

Ca rezultat al acestei reușite s-au așezat o placã comemorativã pe frontispiciul casei natale. Cum am vãzut din scrisoarea lui József Koncz, comisiei Bolyai la Tg. Mureș în 1884 nu i s-a permis nici mãcar marcarea mormântului lui János Bolyai. (Marcarea mormântului lui János este meritul lui Franz Schmidt, care a cãutat-o pe Julia Szõts, slujitoarea lui János, singura persoanã care a știut unde este mormântul).

Probabil cã exemplul nobil al Clujului și interesul celor din strãinãtate i-au determinat pe filistinii târgu-mureșeni ca în 1911 sã-l înmormânteze pe János, dupã exhumare, lângã tatãl sãu. (Este de remarcat cã filistinii „ingenioși”, dupã ce depun la muzeu craniul lui Farkas și o bucatã de craniu al lui János, pãstreazã câte un „suvenir”, fiecare ce poate – o bucatã de lemn sau un cui din coșciug, o bucatã de pânzã…, dacã a crescut așa de mult valoarea lui János, poate profitã și ei!)

Tristã lume! În viațã l-au batjocorit, l-au murdãrit cu zvonuri mincinoase, 50 de ani nu au permis nici mãcar marcarea mormântului, iar acum când i-au aflat valoarea, încearcã sã profite din toate, chiar și din bucãțile rãmase din coșciug. Nepotul lui, Gáspár „vinde dreptul de autor”. (Gândire bolnavã! Parcã teorema lui Pitagora poate fi vândutã cu drept de autor, sau chiar geometria lui Bolyai).

Dénes Bolyai, fiul lui János vinde obiectele rãmase de la tatãl sãu Academiei Ungare, un gest totuși acceptabil.

și la Cluj a existat un profesor renumit, Sámuel Brassai, care a considerat cã geometria lui János este o „prostie”. Pe Farkas l-a acceptat ca fiind cineva, dar pe János l-a desconsiderat complet. Cel mai renumit și stimat profesor al Ardealului, cu plete albe, a blocat calea recunoașterii lui Bolyai cât a putut. Din pãcate!

        Savantul clujean Brassai Sámuel nu a înțeles noua geometrie a lui Bolyai János                            

Unii susțin cã este pur întâmplãtor cã János Bolyai s-a nãscut la Cluj. Într-adevãr, pe vremea aceea, în 1802, tânãra familie Bolyai și-a petrecut cei mai frumoși ani din viațã la Domald (Viișoara, județul Mureș) și s-a dus la Cluj numai pentru nașterea copilului. Dar legãtura celor din familia Bolyai este mai strânsã cu Clujul. Farkas a absolvit Colegiul Reformat din Cluj. Iatã o scrisoare din 1794 pe care sen. Gáspár Bolyai, tatãl lui Farkas i-a trimis-o fiului sãu la Cluj:

Dragã fiule,

ți-am pus niște pânzã frumosã pentru douã cãmãși. … puteam sã le fac și aici, dar pentru cã mi-ai zis cã le faci tu acolo, ți-o trimit așa. ți-am trimis și patru forinți. O sã am puțini struguri, dar sper sã vii acasã pânã atunci. [… ]

Am vorbit cu domnul preot Ádám Herepei la Almaș, la înmormântare doamnei G Bánffi Imloena […] El propune sã pleci la Academie. Ai grijã sã nu greșești. Spune-i decizia ta și domnului B Radák, dar nu fi prea încrezãtor, nu se știe dacã poate fi sincer cu tine, crezând cã dacã reușești, aceasta va fi rãu pentru el, fiindcã a lor este acum moșia noastrã. Fiule, nu pot scrie mai mult acum. Dl. Kelemen a fost la mine noaptea trecutã, și am cam bãut.

Tatãl tãu drag: Gáspár Bolyai
Bolya, 18 Augts. 794.

Dupã 208 de ani nu se poate citi aceastã scrisoare fãrã emoție. Aceastã iubire plinã de abnegație nu apare la Farkas în relația lui cu János. Gáspár rãmâne prematur vãduv și preia cu abnegație și iubire rolul mamei în casã. Mai multe scrisori ale lui se gãsesc la Biblioteca Academiei Ungare, fiecare din ele fiind o comoarã.

Scrisoarea de mai sus a fost trimisã bãiatului, care din 1790 a învãțat la Cluj. Multe secvențe ale acesteia ar merita o lucrare aparte.

Sã vedem ce știm despre bunicii clujeni ai lui János Bolyai.

Bunicul lui, József Benkõ a fost chirurg la Cluj. Un om respectat. Medicul primar Elek Hints scrie urmãtoarele despre József Benkõ: „Au venit la el bolnavi de la distanțe mari pentru a-i vindeca. Chirurgul, pe lîngã chirurgie, s-a ocupat intens și de botanicã (cum rezultã din cartea lui Rajmund Rapaics, cu titlul Plantele ce asigurã mâncarea). În lucrarea sa despre Ardeal a prezentat pe larg și plantele și aceastã carte a fost ca sursã pentru multe altele..”

Soția lui însã, Júlia Bachmann, a fost cam ceartãreațã, despre care Farkas a scris în multe locuri. Probabil n-a știut nici sã scrie: pe un contract de vânzare apare semnãtura înputernicitului ei. Nu se știe dacã în copilãrie János și-a vizitat vreodatã bunicii, pentru cã nici nu prea a avut ocazie, bunicul lui murind prematur.

Aș vrea sã menționez cã iubire adevãratã János a primit doar de la mama lui (care însã a murit când el avea doar 19 ani).

De la tatã numai cât a fost elev! Dupã care nu prea a avut prieteni adevãrați. Sã ne gândim la Károly Szász, pe care l-a vizitat când a fost student la Viena, l-a vizitat și la Aiud, dar care, între anii 1849–1852 cât timp a trãit la Tg. Mureș, nu l-a cãutat pe János, ca sã nu fie privit rãu de filistinii orașului. Oare ce prieten poate fi un astfel de om?

János a fost invitat de mai multe ori la Cluj la Societatea Medicilor și Cercetãtorilor Naturii, dar nu știm dacã a fost vreodatã. știm însã cã s-a pregãtit pentru a face o expunere la aceastã societate.

Ceea ce este sigur cã totdeaunea a avut gânduri bune despre orașul natal. Ar fi interesant de știut de câte ori a fost la Cluj. Un lucru este cert: dupã vânzarea casei natale, familia Bolyai nu prea a avut legãturã cu Clujul.

Când Lajos Schlesinger a gãsit casa natalã a lui János Bolyai, încã nu era cunoscutã autiobiografia lui János, în care descrie strãmoșii și locul casei unde s-a nãscut.

Trebuie accentuat, cã numai dupã 200 de ani (înspãimântãtor!) am ajuns acolo, datoritã activitãții lui Lajos Dávid, Samu Benkõ, György Benkõ, Barna Szénássy, Tibor Weszely și Elemér Kiss, cã suntem în stare sã prezentãm un portret spiritual obiectiv al lui János Bolyai. Într-adevãr, putem vorbi numai de portret spiritual, deoarece nu existã nici un portret grafic autentic, o pozã a lui János, toate sunt eronate, false ca de altfel și unele din biografiile amintite.

Poza existentã el însuși a nimicit-o. Dupã pãrerea profesorului de altãdatã Barna Szénássy, din Debrețin, acest fapt trebuie sã-l considerãm ca un testament al lui János Bolyai și sã nu încercãm sã-i facem un portret celui care ne-a interzis aceasta.