Inscripțiile bilingve sunt pragul conviețuirii bune, ba chiar al sinergiilor
Inscripțiile bilingve sunt pragul conviețuirii bune, ba chiar al sinergiilor

Proces dupã proces urmeazã în tematica aplicãrii legii bilingvizãrii inscripțiilor în orașul Cluj

Suntem tot mai departe de anul 2001, când Consiliul Local Cluj – bazându-se pe legea „20 la sutã – bilingvizarea inscripțiilor oficiale” – a elaborat hotãrârea realizãrii acestor tãblițe, respectiv asamblarea acestora pe instituțiile de rigoare.

Datoritã haosului democratic din România autoritãțile au boicotat aceastã hotãrâre, bazându-se pe pasivitatea societãții civile românești și mai ales pe a presei, care umblã mânã în mânã cu puterea, uitând de menirea sa, de a apãra pe cei mici, pe cei puțini, pe cei fãrã de apãrare.

Așa s-au fãcut trei premiere absolute în România – trei fenomene prin care România a intrat în cartea recordurilor atitudinilor antidemocratice.

1. Autoritãțile au boicotat propriile hotãrâri, ridiculizând rolul semnãturii (mp) ca atare, sugerând cã poți semna liniștit, nimeni nu te ia la rãspundere dacã nu te ții de cuvânt.
2. Boicatarea unei legi organice – legea „20 la sutã/ bilingvizarea inscripțiilor oficiale”, elaborate de Parlamentul României – o boicotare care are mesajul de a clãtina credința populației în legea fundamentalã, sugerând cã „descurcãreala” doboarã orice act oficial.
3. Pasivitatea spectaculoasã a Statului Român la un fenomen antidemocratic care putea fi corectat printr-un singur telefon sau cu o singurã citație la procuraturã a acelora care au condus acest boicot (nici acum nu ar fi târziu, dar în pragul alegerilor la noi dispare onoarea, țara transformându-se într-o afacere mare – ba chiar obiectul uraganului mioritico-mercantilic).

Iatã, au trecut 15 ani de la acea hotãrâre de consiliu local, care punea în practicã legea „20 la sutã/bilingvizarea inscripțiilor oficiale”,  și  asistãm  sãptãmâ-
nal la spectacole de mârlãnie legate de aceastã hotãrâre.

Cã nu este valabil… Cã în 2001, când s-a elaborat legea, maghiarii nu aveau ponderea de 23 la sutã… Cã administrația nu avea cuie și ciocane, cã nu avea vopsea…

Am ajuns ca în Olanda sã se afișeze panouri despre falsa multiculturalitate a Clujului – o multiculturalitate care altminteri aduce sume uriașe din partea UE. Am ajuns ca societatea educatã din Cluj – români și maghiari – sã-și aplece privirea când vãd cum de a 100-a oarã încercã tineretul maghiar (Asociația Musai Muszáj) sã câștige prin procese, flash-mob-uri, happening-uri, ca sã se termine odatã aceastã mârlãnie din care avem de pierdut toți. Recent Timișoara ne-a învins deja … Banii merg la alții, nu la noi. Aviz amatorilor.

De reținut oricum perseverența și rãbdarea tinerilor clujeni de la Asociația Musai-Muszáj în a informa corect societatea despre plãcuțele bilingve chiar și acum, dupã ce au trecut 15 ani de la boicotul amintit. Iatã ultima lor postare informativã – o informare care de fapt ar trebui sã fie treaba Statului Român, deoarece el garanteazã drepturile cetãțenilor sãi.

Întrebãri frecvente despre plãcuțele bilingve

1. “De ce este important sã scrie și în limba maghiarã denumirea orașului, dacã maghiarii din Cluj vorbesc limba românã?”

Amplasarea tãblițelor multilingve nu ține de cunoașterea sau necunoașterea limbii române. Tãblițele multilingve simbolizeazã nivelul de acceptare a comunitãților lingvistice, buna coabitare și respectul mutual dintre acestea.

2. “Nu este ilegalã scrierea numelui orașului în limba maghiarã, dacã în Cluj comunitatea maghiarã nu ajunge la 20% din totalul populației?”

Nu. Legile în vigoare nu interzic în niciun caz afișarea tãblițelor în limba unei comunitãți minoritare. Mai mult, în cazul orașului Cluj, afișarea tãblițelor este obligatorie, în baza L. 2001/215, art. 76, 131 și HG 1206/2001. L. 2001/215, 76: http://legeaz.net/legea-215-2001-ac… L. 2001/215, 131: http://legeaz.net/legea-215-2001-ac… HG 1206/2001: http://www.legex.ro/Hotararea-1206-…

3. “Nicio minoritate nu are atât de multe drepturi precum maghiarii din România. De ce le trebuie și mai multe? “

Aceastã afirmație este greșitã, deoarece, doar în Europa, drepturile suedezilor din Finlanda sau germanilor din Italia sunt mult mai ample și întinse pe mai multe domenii decât cele ale maghiarilor din România. Pentru afișarea tãblițelor multilingve nu trebuie oferite mai multe drepturi, ci trebuie recunoscute și respectate cele existente.

4. “Românii din Ungaria au tãblițe multilingve? “

Da, de exemplu la Micherechi (Méhkerék) gãsim tãblițe româno-maghiare. În Ungaria, spre deosebire de procentul de 20% din România, afișarea tãblițelor multilingve este obligatorie dacã procentul unei minoritãți depãșește 15% din totalul populației.

5. “Majoritatea clujenilor sunt pentru sau împotriva tãblițelor multilingve?”

Conform unui sondaj CCST (Casa de Cercetãri Sociologice Transilvania) 40,22% dintre clujeni sunt pentru așezarea tãblițelor multilingve, 35% au un punct de vedere neutru în aceastã cauzã, iar doar 24,68% sunt împotriva acestora.

                                                                 ***

Interesantã și noua strategie a UDMR în tematica boicotului de la Cluj. UDMR va cere în parlament coborârea “cotei “ bilingvizãrii inscripțiilor instituțiilor de stat de la 20% la 10%.

Oricum, pânã ce la Cluj nu se va clarifica acest caz al neaplicãrii hotãrârii consiliului local, încrederea maghiarilor fațã de autoritãți, respectiv stat de drept, va rãmâne… sub așteptãri.