Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Spooort!



Deocamdată însă presa este plină cu știri negative pe această tematică, echipa de fotbal a orașului Csíkszereda (Miercurea Ciuc) U19 în aceste zile depunând plângere împotriva suporterilor din Botoșani, care scandau: „Să dăm muie la bozgore/suntem români si ne vom apăra/pământul, neamul și istoria/să dăm muie la bozgore/”; „Ungaria ne suge p…a”.



După Partajul de la Viena, Somodi István, președintele de atunci al Clubului Atletic din Cluj și-a folosit influența la Budapesta în vederea obținerii unor finanțări destinate reabilitării complexului sportiv din Cluj. Acest proces s-a structurat în mai multe etape. În anul 1941 s-a decis prima reabilitare a terenului de fotbal pentru a facilita participarea Clubului Atletic din Cluj în prima ligă din Ungaria. S-au folosit 17 de mii de pătrate de gazon pentru a acoperi terenul de zgură, iar meciurile se disputau de multe ori sub privirile a peste 10 mii de spectatori, care stăteau în jurul terenului.



Ceea ce este și mai demn de remarcat: Emeric Dembróvszki a fost ales în 1970 cel mai bun jucător al naționalei, ocupând astfel un loc în selecționata lumii. Altfel spus, era printre cei mai buni 16 jucători ai lumii, împreună cu Pelé. Atacantul naționalei noastre chiar a marcat un gol în meciul cu Brazilia lui Pelé. (...) Ca o mică paranteză: comentatorii de specialitate consideră anul 1970 ca fiind anul în care a început decăderea fotbalului maghiar, care până atunci a fost încununat de glorie. Este destul doar să ne gândim la așa-numita Echipă de Aur, care a înregistrat performanțe deosebite.



Dar pentru o echipă este nevoie de un nucleu de minimum trei fete talentate, așa că de la juniori li s-a adăugat Bernadette Szőcs, unguroaica din Târgu Mureș, cu fața de copil bosumflat, dar cu mâna de aur. Îmi place la ea modul în care i se transformă chipul în momentele cheie ale meciurilor. Din fața poznașă nu mai rămâne nimic, mușchii feței îngheață, doar ochii se mai mișcă vioi. Seriozitate dusă la maxim, singura cheie care deschide ușa succesului.



O casă – două personaliți de seamă. O casă domnească pe lângă care noi, seinienii trecem zilnic indiferenți fără a realiza, la modul colectiv vorbind, ce lăsăm în paragină. Nu numai clădirea se ruinează, dar și amintirea celor care au adus cândva faimă localității.



Atașamentul față de locurile natale, munca – ca sportiv, ca antrenor și ca arbitru – dar în primul rând rezultatele fabuloase obținute le-au recomandat pe domnul Tasnádi István pentru titlul de cetățean de onoare al județului Cluj. Consiliul județean a votat în unanimitate acordarea acest titlu în anul 2015. Îmi oferă o bucurie să văd investițiile din ultima vreme în infrastructura sportivă din Cluj, însă mă bucură și mai mult faptul, că avem grijă și de acest erou al zilelor noastre. Cazul lui Tasnádi demonstrează că nu am uitat de ei, de rezultatele lor, și-i apreciem pentru tot ce au făcut pentru aceste meleaguri.



”Doamnă, știm că vom fi înjurați pe stadioane. Știm ce se va spune despre noi, dar noi nu vom răspunde niciodată la astfel de provocări. Sepsi e echipa orașului nostru. Noi cântăm cântece în maghiară pentru că pe astea le știm și cu astea am susținut-o până acum. Vrem însă să demonstrăm că suntem cea mai civilizată galerie din fotbalul românesc. ”. Pe mine m-au convins. Să vedem ce vor reuși cu alții.




Sus