Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Spooort! / Olimpiada de la Budapesta, 2024?

Olimpiada de la Budapesta, 2024

Odată cu retragerea candidaturii Romei la organizarea Olimpiadei din 2024, crește șansa Budapestei de a găzdui acest festival sportiv de anvergură. Desigur, contracandidații Budapestei – Los Angeles și Paris – sunt incomparabil mai bine cotați la bursele de pariuri, însă trebuie să recunoaștem, că însăși prezența Ungariei în trioul finalist este un succes. Un succes sportiv, un succes național, un succes al performanței și politicii sportive.


Din România, această prezență a Ungariei în vârful financiar-sportiv al lumii este ceva de neînțeles. Explicație pare a fi simplă: în România se investește în sport așa de puțin, la fel ca în sănătate și cultură, încât însăși ideea de a te arăta lumii ca o superputere sportivă este caraghioasă. 

Echipa penitenciară de fotbal a sportului românesc nu prea poate fi concepută ca exemplu de urmat pentru tineret, astfel tinerii caută și găsesc din greu idoli. Idoli pe care să-i ai pe peretele camerei, pe care să-i vânezi la evenimente sportive pentru semnătura lor. Iar fără idoli, fără o societate orientată spre viața sănătoasă, fără o presă sportivă de calitate este greu să faci față nepăsării și apatiei semigeneralizate din România.
        

Ungaria are o altă atitudine față de sport, sănătate și cultură. Investițiile masive în sport – zeci de stadioane înălțate (o politică sportivă criticată altminteri de presa opoziției, relansarea sportului în școli, proiecte pro-sănătate, presa sportivă de tip occidental) – și-au făcut cu timpul efectul. Medaliile de la Olimpiada din Rio, atmosfera olimpică prezentă peste tot – chiar și în casa oamenilor simpli – a mărit simțitor „cheful de sport” al tinerilor. Un exemplu bun este familia prietenului meu din Ungaria – o familie cu părinți cu dizabilități – care au o fetiță care la câțiva anișori face deja înot sincron, iar băiatul polo pe apă. Întrebându-i cine sunt idolii lor, băiatul înșiră rapid poloiștii maghiari iar fata înotătorii și înotătoarele.

De reținut și atitudinea societății maghiare față de fostele glorii. Filme, reportaje, interviuri cu starurile cărora cândva li s-au cântat imnul maghiarilor.

Toate acestea la un loc și-au făcut efectul și iată, Budapesta se ia la trântă cu Parisul și Los Angeles pentru Olimpiada din 2024.

Scriind aceste rânduri mă gândesc cu amărăciune la olimpicii uitați ai României, de echipa de handbal a lui Birtalan István și Kicsid Gábor, de Dembróvszky Imre sau antrenorii Nadiei și a lui Szabó Kati: Károlyi Béla și Márta. Szabó Kati a fost săptămânile trecute prezentă la Cluj la Gala Olimpiadei Liceelor Maghiare. 


Maghiarii din Cluj erau în transă când au auzit-o vorbind maghiara sa occidentalizată despre amintirile sale din perioada când puterea național-comunistă făcea totul ca să-i schimbe numele în Sabău. Sala Operei Maghiare era plină, Kati fiind aplaudată în picioare, minute în șir, având toate reflectoarele dirijate spre ea.


Da, așa trebuie să-ți stimezi sportivii! Să te ocupi de ei, să faci interviuri cu ei, să-i prezinți în știri, să-i inviți în emisiuni, ca tineretul să vadă cine ar putea să fie idolii lor.

Dacă și în România se va investi în sport, sănătate și cultură, sunt convins că vor veni rezultatele. Și cine știe, și proiectul național Olimpiada din București.




Sus