Luni, 11 Decembrie 2017
Luni, 11 Decembrie 2017


Spooort! / Balázs-Sőtér Jolán (Iolanda Balaș Soter): 1936.12.12 – 2016.03.11

Balázs-Sőtér Jolán (Iolanda Balaș Soter): 1936.12.12 – 2016.03.11

A decedat Balázs-Sőtér Jolán (Iolanda Balaș Soter), fostă dublă campioană la atletism. Balázs-Sőtér Jolán născută la Timișoara pe 12 decembrie 1936, a fost prima campioană olimpică a atletismului românesc și a stabilit 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime, dintre care 12 consecutive. A cucerit două titluri de campioană olimpică: Roma (1960, cu 1,85 m) și Tokyo (1964, cu 1,90 m).

Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.



După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puțin.

                                                                            ***
Pentru „Formula AS”, la 73 de ani, spunea următoarele despre viața sa legată de sportul românesc:

– Nu mă plictisesc, slavă Domnului! După ce am terminat cariera sportivă, după ce am predat un timp în învățământ, în 1991 am fost aleasa președintele Federației Române de Atletism. Paisprezece ani am ocupat această funcție, timp în care am înființat și Fundația Atletismul Românesc. Această Fundație este azi preocuparea mea, ei îmi dedic absolut tot timpul. Prin ea reusim să sprijinim federația, atleții, am modernizat multe baze de antrenament, am făcut saptesprezece piste sintetice de alergare în toată țara. Am construit sediul Federației Române de Atletism și al Fundației…

Pentru „Weekend Adevărul" vorbea cu seninătate despre familia mixtă de unde provenea, și despre limba sa maternă, maghiara:

– Sunteți născută într-o familie mixtă, româno-maghiară, la jumătatea anilor '30...

– Da, într-adevăr, sunt o combinație, un lucru deloc neobișnuit la Timișoara, fiindcă acolo sunt unguri, nemți, români, cu toții o mare familie.

– Prima oară ați învățat să vorbiți în românește sau în ungurește?

– De când mă știu, vorbeam germana, maghiara, româna și puțin sârba. Practic așa am început să vorbesc, și vă spun și de ce. În clădirea în care locuiam eram mai mulți copii de 4-5 ani, care ne jucam împreună în curte, în grădină, în parc și vorbeam toate limbile. M-am născut în această țară și mă consider româncă, dar în afară de asta, am învățat jucându-mă cu alți copii, unguri, nemți, sârbi. A fost un mare avantaj pentru mine; chiar și acum vorbesc și germana, și maghiara, și engleza... Am copilărit împreună cu copiii de toate naționalitățile Timișoarei, ceea ce a fost un lucru extraordinar, pentru că gândirea și mentalitatea timișorenilor era alta decât aici, în Regat. Probabil pentru că Timișoara e mai aproape de Viena, decât e Bucureștiul de Istanbul; de aici această diferență de gândire, mentalitate, civilizație.

                                                                         ***
        
                  Balázs-Sőtér Jolán (Iolanda Balaș Soter) – 1936-2016.






Sus