Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Spooort! / Pe urmele apei dispărute din bucătăria sătenilor

Încă de la începutul anilor ’60, mica localitate Peștere și o parte a comunei Aștileu din județul Bihor au fost alimentate cu apă potabilă dintr-o sursă naturală reprezentată de pârâul subteran ce ieșea la suprafață prin gura peșterii Pișnița. Peștera în sine nu reprezenta prea mare importanță turistică, deoarece galeriile acesteia, nu departe de intrare, formează un lac, continuând în regim de galerie inundată.


Cercetări biospeologice au fost efectuate de către Emil Racoviță și René Jeanell, iar ulterior Kessler Hubert a efectuat primele studii hidrogeologice. Speologul Paul Damm a realizat prima hartă precisă a peșterii și un studiu complex al zonei carstice în care aceasta este situată. În anul 1985, scafandrul speolog orădean Birtalan Gyula reușește să depășească trei sectoare de galerii inundate.

Ulterior, în cadrul unui contract al Institutului de Speologie, Departamentul Cluj-Napoca, subsemnatul Rajka Géza, împreună cu Fekete Alexandru, continuă explorarea peșterii cu ajutorul echipamentului de scafandru autonom, depășind alte 2 sectoare inundate. În anul 2007, echipa Rajka Géza - Gyurka Zsolt reușesc să parcurgă încă o galerie inundată a acestei peșteri și ajung într-un sector foarte îngust inundat parțial cu apă, zonă pe care nu reușesc să o depășească.

Tot ei realizează și prima hartă completă a peșterii cunoscute până la acea dată.


Dacă în anii de început ai captării apei din peștera Pișnița pârâul avea un debit aproape constant pentru întreaga perioadă a anului, relativ recent acesta a început să scadă, astfel că în ultimii 10 ani în lunile iulie-august pârâul subteran, de regulă, seca. Însă în acest an acest fenomenul a debutat deja la nivelul lunii mai, fenomen care a alarmat comunitatea locală, ceea ce l-a determinat pe primarul localității Aștileu, Lazăr Vasile Ionuț, să ceară sprijinul scafandrilor speologi de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române, Filiala Cluj, pentru elucidarea misterului dispariției apei subterane.

Echipa formată din scafandrii speologi exploratori Rajka Géza și Gyurka Zsolt, scafandrii speologi topografi Bogdan Tomuț, Tóth Szilárd, Neag Ionel și Fekete Alexandru, specialist în chimismul apelor carstice, s-au deplasat la fața locului și au început investigarea fenomenului.

 
Prima constatare a fost că nivelul apei din galeriile inundate ale peșterii a scăzut foarte mult, existau câteva lacuri subterane iar unele sectoare de galerii ale peșterii au trecut din regim înecat în regim aerat. Ceea ce i-a surprins pe speologi a fost faptul că pârâul subteran a dispărut în totalitate. Însă astfel s-au creat premisele pentru depășirea barierei care a oprit înaintarea la ultima explorare. Odată cu depășirea acesteia și după alte câteva sectoare înguste, galeriile peșterii au început să devină din ce în ce mai înalte, mai spațioase.

Practic s-a interceptat un sector de peșteră absolut necunoscut până acum, aflat în etapa finală a regimului de modelare vados, pârâul subteran trecând treptat la un nivel inferior, respectiv la un nivel batifreatic de curgere.

Odată cu înaintarea exploratorilor în noul sector de peșteră, au fost observate în planșeul galeriei mai multe sorburi, care erau însă seci. Dar la cca. 750 de metri de la intrarea peșterii Pișnița, a fost interceptat și pârâul subteran, care are deocamdată un debit modest.

Având în vedere faptul că în acest sector de peșteră nou descoperită au fost observate mai multe fenomene inedite din domeniul geologiei și al biologiei subterane, explorările au fost sistate pentru o cât mai bună conservare a acestora. Astfel, în curând cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviță”, alături de exploratori, vor avea acces într-un adevărat laborator subteran unde cu ajutorul mijloacelor moderne de cercetare se vor efectua studii multidisciplinare asupra faunei și speogenezei acestei peșteri.

Practic, în acest moment peștera este închisă, aflându-se în regim de protecție strictă.
 


În paralel cu aceste cercetări se va continua căutarea apei dispărute, cu metode specifice unor astfel de investigații, atât la suprafață, cât și în subteran. De-altfel, momentul geologic surprins în această peșteră, respectiv trecerea apei pârâului subteran la un nivel de curgere inferior, este un fenomen studiat destul de rar de către cercetători.
 

Deoarece descoperirea unor noi galerii din peștera Pișnița a fost efectuată de către specialiștii Institutului de Speologie, mediul subteran accesat nu a suferit schimbări semnificative. Dar dacă astfel de descoperiri sunt efectuate de către speologi fără o pregătire adecvată, eventual de către turiști, iar specialiștii ajung în aceste peșteri doar după abandonarea explorărilor, mediul speleal poate suferi schimbări majore, care pot compromite rezultatele unor viitoare cercetări științifice.

În contextul actual, în domeniul speologiei se impune o atitudine responsabilă a cercetării științifice.



Similar cu cercetarea siturilor arheologice, unde avem o așa-zisă „descărcare arheologică” a unor terenuri, a unor zone, și în cazul peșterilor este necesară o abordare asemănătoare, respectiv să fie efectuată o „descărcare științifică multidisciplinară”, mai ales în cazul peșterilor care se preconizează a fi amenajate în viitor pentru turism sau speo-turism de aventură.





Sus