Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Spooort! / Emeric Dembróvszki – omul de la granița legendei cu realitatea

Încep cu o mărturie: spre deosebire de majoritatea bărbaților, eu nu mă pricep deloc la sport și, prin urmare, nici la fotbal. Cei din anturajul meu cunosc zicala mea devenită celebră: urăsc fotbalul, chimia și limba rusă. La acestea mai adaug, de regulă, încă un lucru: am fobia farmaciilor. Cu toate acestea, ca o ironie a sorții, soția mea momentan lucrează ca farmacistă, anterior fiind profesoară de chimie. Colac peste pupăză: am scris și un miniroman, care a avut la bază chimia. Cât despre limba rusă, analizând evoluția evenimentelor internaționale din ultima vreme, nu exclud ca în viitor să mă văd nevoit să învăț această limbă.

În ceea ce privește fotbalul, este de ajuns să vă spun doar că până în urmă cu câteva luni eram ferm convins că Reghecampf este denumirea unui stadion și nu numele unui om al sportului rege. Ținând cont de acest handicap al meu, nu e de mirare că nici numele fostului fotbalist de renume mondial Emeric Dembróvszki nu-mi spunea nimic înainte.

Soarta a făcut să mă întâlnesc cu acest om de excepție, cu ocazia Zilelor Comunei Câmpulung la Tisa, localitatea natală a marelui fotbalist. Acolo unde, ca fapt divers, menționez: există un teren de fotbal, zic eu, unic în România, și poate chiar în lume, prin faptul că porțile, printr-o eroare umană greu de înțeles, nu sunt amplasate față în față, ci excentric.

Așa am aflat, deci, că Emeric Dembróvszki (Dembróvszki Imre, Csöpi, Dembro) a obținut rezultate semnificative, jucând în echipa națională a României.

Pentru cei ca și mine, să vedem, pe scurt, cine este de fapt Emeric Dembróvszki? Dembróvszki s-a născut în data de 6 octombrie 1945 (de altfel, ziua în care comemorăm martirii arădeni ai Revoluției din 1848), în localitatea maramureșeană Câmpulung la Tisa. Școala generală a absolvit-o în localitatea natală, mai apoi a studiat la Sighetu Marmației.

Ca și militar în termen, a fost repartizat la București, apoi transferat la Roman, de unde – datorită faptului că i-au descoperit talentul fotbalistic – a fost detașat la Bacău, la echipa de fotbal din divizia B. La puțin timp, echipa la care a jucat a promovat, ajungând în divizia A. În decurs de un an, Dembróvszki a ajuns să joace în naționala României.

A fost selecționat de 30 de ori, jucând și la Campionatul Mondial organizat în Mexic, în 1970. Tot în același an, echipa a ajuns, pentru prima oară în istorie, în sferturile de finală ale cupei UEFA.
 

             Echipa României în 1970 în Mexic, cu Dembróvszki Imre și Szathmári Lajos

Dembróvszki a jucat fotbal până în 1981, după care a activat ca antrenor la echipe din Timișoara. Momentan este pensionar și locuiește la Timișoara, mai exact, într-o localitate din vecinătatea orașului.

Ceea ce este și mai demn de remarcat: Emeric Dembróvszki a fost ales în 1970 cel mai bun jucător al naționalei, ocupând astfel un loc în selecționata lumii. Altfel spus, era printre cei mai buni 16 jucători ai lumii, împreună cu Pelé. Atacantul naționalei noastre chiar a marcat un gol în meciul cu Brazilia lui Pelé.

Golul lui Dembróvszki Imre din meciul cu Brazilia, 1970, Guadalajara:

              

Ca o mică paranteză: comentatorii de specialitate consideră anul 1970 ca fiind anul în care a început decăderea fotbalului maghiar, care până atunci a fost încununat de glorie. Este destul doar să ne gândim la așa-numita Echipă de Aur, care a înregistrat performanțe deosebite.

Excluzând anii 1930 și 1950, când Ungaria, pur și simplu, nu a participat la campionat, Campionatul Mondial din Mexic a fost primul campionat la care selecționata Ungariei nu a obținut dreptul de a participa. În aceste condiții, un fotbalist român de naționalitate maghiară, originar din Câmpulung la Tisa, Dembróvszki Imre obține rezultate remarcabile ca jucător al echipei României, devenind renumit nu numai în țară, ci și în străinătate.

Drept răsplată pentru rezultatele obținute la Campionatul Mondial din Mexic, echipa de fotbal a României a fost invitată la televiziune, ceea ce în acele vremuri avea o însemnătate foarte mare. Cu toate că înainte de emisiune li s-a impus fotbaliștilor să spună doar ceea ce figura în scenariul dinainte pregătit, ei nu s-au prea conformat.

În concret: nu au adus mii de mulțumiri Partidului Comunist Român. Drept consecință, din premiul de 35 de mii de lei promis anterior, doar 5 mii au ajuns în buzunarele fotbaliștilor. Ba mai mult, și acești bani au fost impozitați cu 1400 de lei. La fel, autoturismele Dacia promise le-au primit doar după șase luni de așteptare, ca pedeapsă pentru nesupunere...

La un moment dat, se spunea despre Dembróvszki că i s-a făcut statuie în Mexic. Ba mai mult, chiar în zilele noastre mulți microbiști trăiesc cu ideea că Dembróvszki are statuie în Mexic, ceea ce nu corespunde realității, cu toate că povestea are un sâmbure de adevăr.

Cu riscul de a spulbera mitul sau legenda referitoare la statuie, cu ocazia întâlnirii noastre de la Câmpulung, i-am adresat întrebarea, care preocupă de mulți ani opinia publică iubitoare de fotbal: chiar aveți statuie sau bust în Mexic, după cum majoritatea oamenilor cred? Răspunsul a fost negativ. Totuși, cum s-a născut această legendă?

– Au vrut să-mi facă statuie, nu numai mie, ci și celorlalți 15 jucători ai selecționatei lumii, dar până la urmă acest lucru nu s-a realizat – mi-a explicat Dembróvszki. Organizatorii Campionatului Mondial din Mexic au inițiat un proiect în cadrul căruia fiecare din cele 16 echipe naționale trebuia să nominalizeze câte un jucător, în vederea alcătuirii selecționatei lumii. Din partea echipei României m-au ales pe mine.

Astfel, organizatorii doreau să construiască lângă stadionul Azteca o alee, numită Aleea Fotbalului, care avea să fie împrejmuită cu statuile celor 16 fotbaliști selectați. Totul a rămas însă doar la stadiul unui proiect.

În 1972 trebuia să ne întâlnim pentru a pune în practică proiectul, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Și așa, în jurul persoanei mele s-a creat o legendă, un mit, cum că aș avea statuie în Mexic. De atunci, numele de Dembróvszki și statuia sunt inseparabile. Toată lumea știe ceva, toată lumea a auzit câte ceva, dar foarte puțini cunosc adevărul. Legenda statuii lui Dembróvszki mai dăinuie și în zilele noastre...




                                 Dembróvszki Imre în satul său natal, Câmpulung la Tisa

Și totuși, Dembróvszki are statuie, chiar dacă nu în Mexic, ci în comuna sa natală. E drept, statuia sculptată de către Ștefan Balázs este considerată de către unii un kitsch, situându-se foarte departe de ceea ce numim artă. Cu toate acestea, pentru oamenii din Câmpulung la Tisa acea statuie constituie un simbol al recunoștinței și respectului față de omul care a adus faimă localității.

La inaugurarea statuii a fost prezent și Dembróvszki, pentru el – după cum a mărturisit – acel eveniment însemnând un moment de neuitat, în primul rând pentru faptul că la realizarea și amplasarea statuii a contribuit toată comunitatea. La fel, ca semn de recunoștință și respect, a fost reînființată echipa de fotbal a localității, Foresta Câmpulung la Tisa, și anual se organizează meciuri contând pentru Cupa Dembróvszki.

Și uite așa, omul sfințește locul, încet, dar sigur, fotbalul își ocupă din nou rolul de odinioară în viața celor din Câmpulung la Tisa.





Sus