Miercuri, 23 Octombrie 2019
Miercuri, 23 Octombrie 2019


Spooort! / In memoriam Enikő și Edi – e nevoie de tragedii ca noi, oamenii, să (re)devenim umani?

In memoriam Enikő și Edi – e nevoie de tragedii ca noi, oamenii, să (re)devenim umani?

Au trecut două zile de la accidentul petrecut la Maraton Piatra Craiului. O teribilă veste a lovit sâmbătă comunitatea alergătorilor din România în timp ce una dintre  – dacă nu cea mai iubită și de tradiție – cursă de alergare montană din România se desfășura. 

Doi tineri frumoși au murit, făcând ceea ce le place mai mult. Alergând și concurând printre culmi și peste creste, cu visele și cu temerile lor, între prieteni. Numai cine nu a participat la așa ceva nu cunoaște senzația de libertate pe care Muntele o oferă. Așa au fost și au trăit și ei; Enikő -din Odorheiul Secuiesc și Edi – din Cluj. Viguroși, inteligenți, puternici, sinceri și demni. „Luptând” cu anii, cu kilometrii, cu timpii, cu sinele. Fiecare cu demonii săi.

     

A fost „doar un pas” greșit, o mică neatenție, ca cei doi -aproape unul după altul- să greșească poteca marcată și să se accidenteze fatal. Se întâmplă peste tot în lumea asta și la toate nivelurile. 
Au murit, dacă îmi e permis, făcând ceea ce le place. Nu e loc de regrete sau de expresii științifico-fantastice cu munți ucigași, tribut, hazard. E nedreaptă viața, uneori. Suntem oameni și greșim!

Partea frumoasă în toată povestea, dacă poate exista una, e că e prima oară când văd comunitatea sportivilor alergători acționând și comportându-se ca o masă de oameni ghidați de idealuri și nu de (re)sentimente naționaliste.

A curs cu empatie, încurajări și susținere față de cei doi sportivi și familiile lor față de care remărcile și clasicele trimiteri „mioritice” au pălit, miile de mesaje de încurajare în ambele limbi arătând o normalitate de mult uitată. Ca și alergător-organizator, susținător al multiculturalismului prin toate căile posibile m-a făcut să mă bucur că , iată, putem fi altfel. 

Ghidați de pasiuni și țeluri comune, devenim iată „confrați întru pasiune”. Oamenii dovedesc din nou că pot fi uniți sub aceleași idealuri indiferent de limba în care aceștia le definesc. 

Enikő și Edi, 
Odihniți-vă în pace / Nyugodjatok bekeben 




Sus