Vineri, 20 Iulie 2018
Vineri, 20 Iulie 2018


Spooort! / Își iubește patria sa, România, dar cu copilul său vorbește în maghiară

Își iubește patria sa, România, dar cu copilul său vorbește în maghiară

Campioana olimpică de la Rio, Simona Pop abia este prezentă în presa română, ba mai mult, mulți nici nu știu de ea. Magyar Nemzet publică un interviu de suflet cu Simona, care ”Își iubește patria sa, România, dar cu copilul său vorbește în maghiară”. Interviul a apărut în ediția de Crăciun al celui mai citit cotidian maghiar, stârnind un interes uriaș pentru mesajul său legat de necesitatea înfăurării unei societăți bilingve firești în regiunile locuite de maghiari.

Jurnalistul Radványi Benedek a vizitat-o pe Simona Pop la Satu Mare (Szatmárnémeti), întrebînd-o despre Crăciun, credință, sport și problemele conviețuirii româno-maghiare. Simona în această zi de 25 decembrie împlinește 28 de ani; are tată român și mamă unguroaică.


                                              Fotó: Béres Attila / Magyar Nemzet


– Crăciunul e sărbătoarea familiei și eu încă din copilărie am asistat activ la slujba festivă romano-catolică – spune Simona. – Am ajutat la împărțirea cadourilor pentru copii și desigur am fost și ministrantă. Această activitate a fost a fost practică la propriu și la figurat, deoarece fiind ministrantă puteam să stau jos, până ce în biserica arhiplină nu prea aveai această șansă. 

– Aveți un tată maghiar și o mamă româncă. Pe ce limbă vorbiți cu Klára, care s-a născut după succesul de la Rio.

– Când soțul e acasă, vorbim în general în română, însă când sunt cu micuța vorbim numai maghiară, ascultând muzică de copii ungurească. Aș vrea să cunoască bine ambele limbi. Este primul an când nu merg la misa de noapte de Crăciun. Am mai dus-o pe Klara la biserică și a fost cuminte. Dar în acest an o las să doarmă...

– Pentru ce v-ați rugat în copilărie, fiind așa activă în cadrul comunității maghiare româno-catolice?

– Ca și copil mă rugam să fiu campioană. La toate misele m-am rugat să devin campioană, când voi fi mare. Apoi, în adolescență am ”dezvoltat” rugăciunea cu ”să fiu campioană și să am o famile fericită”.

– Rugăciunea făcută cu voce tare în limba maghiară pentru a intra în finală cu echipa României a atras atenția românilor și maghiarilor așișderea...

– Da, presa a preluat-o ca și pe ceva exotic, mai ales că eram așa de încordată că m-am rugat să se aprindă lumina roșie deși aveam nevoie de cea verde... – spune Simona zâmbind. – Colegele mă considerau un pic mai altfel oricum, deoarece eu mă sculam în zori să mă duc la slujbă religioasă. Sunt credincioasă și toată lumea știa asta... 


                                            Fotó: Béres Attila / Magyar Nemzet

În timpul multelor concursuri la care am participat, intram în fiecare biserică romano-catolică. Am și spus fetelor: păi eu nu vreau să vă ademensc să veniți cu mine, însă eu plec la slujbă...



– La CE de la Montreaux ați avut o mare bătălie cu Szász Emese, starul Ungariei. Aveți și o poză cu ea, obținând medalia de bronz.

– Sunt în relații foarte bune cu Emese, m-a și invitat la nunta ei. Discutam și în pauze, spunând-ne ce simțim, ce șansă avem. Ungurii erau foarte buni, țineam pumnii pentru ei, deși ei se întoarceau în Budapesta fiind așteptați de miniștri și delegația, iar eu la Satu Mare, unde au ieșit să mă întînpine copii de la juniori. 


Primarul UDMR m-a primit călduros, spunând în Satu Mare peste tot, să avem grijă de campioana noastră...

– Acel afiș, pe care scrieți în maghiară: Köszönjük Szatmár! (în română: Mulțumim Satu Mare!) a făcut furori.

– Da, a făcut furori, deși era un mesaj simplu, un gest pentru un jurnalist, care m-a rugat să fac ceva special pentru ziarul său. Eu am scris asta...

Traducere: Szabó Csaba


(Originalul vezi AICI)


 






Sus