Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Spooort! / „Apostolul scrimei” și soția primului premier al Ungariei libere

„Apostolul scrimei” și soția primului premier al Ungariei libere

În localitatea mea natală, la Seini (Szinérváralja, Leitenberg, Waroli - jud.Maramureș), există o clădire cunoscută sub numele de Casa Bay, deși în realitate ar fi vorba de Casa Papolczy, după cum vom vedea mai jos.

Indiferent de denumire, din păcate, localnicii nu cunosc istoria acestei case domnești!

Unii știu că în urmă cu niște ani acolo se plătea factura la gaz, alții își aduc aminte că acolo ar fi fost internatul unei școli ori o întreprindere socialistă. Ba mai mult, unii știu că în 1939 clădirea găzduia un comandament militar. Majoritatea însă habar nu au că de această bijuterie arhitecturală de odinioară se leagă numele unor personalități importante.



Conacul construit în secolul al XIX-lea aparținând familiei Papolczy a ajuns să poarte numele de Casa Bay după căsătoria lui Papolczy Mária cu Csomaközi Bay Miklós. Din acest mariaj au rezultat doi copii, Béla și Ilonka, la un an diferență unul după celălalt.

La scurt timp după nașterea celui de-al doilea copil, relația dintre soți deteriorându-se, cei doi ajung la divorț. Mária se stabilește împreună cu copiii la Budapesta, unde se recăsătorește. Mai târziu Csomaközi Bay Miklós o ia de nevastă pe orădeanca tânără, Hermann Aranka, iar în 1965 trece la cele veșnice, la Oradea.

Până aici nimic ieșit din comun! Și totuși.

Maestrul sabiei

Dacă ar fi să trecem în revistă viața și activitatea tânărului Bay, am descoperi lucruri interesante! De pildă: Bay Béla, supranumit de presa de specialitate „apostolul scrimei”, sau „maestrul sabiei” s-a născut la Seini, în 8 februarie 1907. Și-a început cariera sportivă la Asociația Sportivă Sătmăreană în 1924. Din 1927 îl găsim la Clubul Atletic al Studenților din Budapesta (BEAC), iar din 1948 este scrimerul clubului „Haladás” din Budapesta. A luptat în toate cele trei categorii (floretă, spadă, sabie) și între anii 1933-1948 a fost selecționer al echipei Ungariei în toate caregoriile. A luat parte la olimpiadele de vară din 1936 și 1948.

Între timp a absolvit cursurile Institutului de Formare a Profesorilor de Sport (SPOTI), iar în 1937 a obținut titlul de doctor în științe juridice la Universitatea „Pázmány Péter”. Și-a încheiat activitatea sportivă de performanță în 1952.

Cum se ajunge în topul mondial

De-a lungul carierei sale de sportiv de performanță a obținut următoarele rezultate:
- la floretă: locul III. la Campionatul European din 1935 (cu echipa); locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa); dublu campion al Ungariei (1936, 1947).
- la sabie: locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa).
- la spadă: locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa); a fost de patru ori campion al Ungariei (în 1935 și 1937 campion național individual, în 1941 și 1944 campion național cu echipa).



                     Selecționata din 1959 a Ungariei, cu Bay, ținând cupa în mână


Pe lângă aceste rezultate sportive remarcabile, Bay Béla, încă în timpul cât era sportiv de performanță, din 1938 a fost membru al consiliului Uniunii Maghiare de Scrimă, iar mai apoi vicepreședinte al Uniunii. Ca rezultat al activității lui, scrimerii din Ungaria au ajuns, după cel de-al II-lea Război Mondial, în topul mondial.

În 1948, la olimpiada de vară Bay a participat nu numai în calitate de sportiv, ci și ca lider al lotului național. Între 1951 și 1961, respectiv 1968 și 1976 este antrenorul selecționatei și căpitanul echipei. Totodată a fost antrenor principal la echipe precum „Lokomotív” și „Törekvés” din Budapesta, respectiv BVSC.

Între timp a devenit docent la Facultatea de Educație Fizică, iar mai târziu primește catedră ca și profesor universitar. De numele lui se leagă implementarea și dezvoltarea stilului floretist maghiar, precum și introducerea în 1961 în nomenclatorul specializărilor facultății, ca specializare de sine stătătoare, a specializării de maistru scrimer, fundamentând astfel viitorul acestui sport în Ungaria.

Sub îndrumarea lui Bay Béla, scrimerii maghiari au participat la 8 olimpiade, aducând 18 medalii de aur, 11 de argint și 12 de bronz, iar de la campionatele mondiale 34 de medalii de aur, 41 de argint și 33 de bronz.

Bay a fost și un vânător pasionat, timp de doi ani, între 1947 și 1949 deținând și funcția de vicepreședinte al Uniunii Vânătorilor din Ungaria.

Bay se stinge din viață la Budapesta, în 26 iulie 1999.

Recunoștință și respect

În timpul vieții încă, Bay a primit pentru activitatea sa următoarele distincții: Ordinul Olimpic Maghiar (1992), Ordinul Olimpic al Comitetului Olimpic Mondial, grad de argint (1997), Premiul Moștenirii Maghiare (1999).


Post mortem, Ministerul Ungar pentru Copii, Tineret și Sport, ca semn al recunoștinței și al respectului, a înființat Premiul Bay Béla, care este decernat acelor antrenori sau specialiști din domeniul sportului care au desfășurat o activitate instructiv-educativă remarcabilă, au ajutat sportivii maghiari în obținerea rezultatelor și au adus recunoaștere mondială sportului din Ungaria.

Ca unul care l-a cunoscut pe ultimul seinean ce purta numele de Papolczy, pot spune că acesta semăna fizic leit cu Bay Béla, cel puțin cu acel Bay Béla pe care îl cunosc din fotografiile timpului.

Soția premierul ungar se trage din Seini

De această clădire se leagă și numele unei personalități marcante a vieții publice. Soția primului premier al Ungariei libere, Antall József, pe numele ei de fată Filepp Klára, are rădăcini în Sieni, bunica ei maternă născându-se aici, în 1898 și locuind o perioadă în Casa Bay.

Filepp Klára – ca și cele patru surori ale ei – chiar a fost botezată la Seini, în biserica reformată care se află în imediata vecinătate a Casei Bay. Astfel doamna Antall, venind în 2003 la Seini, cu ocazia unei festivități consacrate cărturarului Sylvester János, născut în localitate în 1503, a mărturisit că se află în localitate nu în calitate de oaspete, ci ca o persoană care își are rădăcinile aici.

O casă – două personaliți de seamă. O casă domnească pe lângă care noi, seinienii trecem zilnic indiferenți fără a realiza, la modul colectiv vorbind, ce lăsăm în paragină.

Nu numai clădirea se ruinează, dar și amintirea celor care au adus cândva faimă localității.






Sus