Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Spooort! / Pași repezi către un act caritabil

Pași repezi către un act caritabil

De multe ori este greu să îmbinăm munca cu plăcerea. Sau să facem din muncă o plăcere. Dar ce se întâmplă când munca în sine este o plăcere? L-am întrebat pe Török Bence cum a reușit să facă din plăcerea sa o bucurie pentru cei din jur. Török Bence este un tânăr alergător de cursă lungă din Ungaria, care a ales Fundația Szent Ferenc din Deva ca punct de reper. Când nu face sport, încearcă să-i convingă pe ceilalți de folosul mișcării, iar anul acesta a decis să alerge până la Deva și să ne învețe pe noi frumusețea dărniciei.

– Cum s-a clădit această idee și de ce ai ales Deva, ca punct final?

“Încă din gimnaziu am aflat despre activitățile lui Böjte Csaba. Atunci am început să îmi donez o parte din impozit, și după un timp mi-am promis ceva. Am acordat mai multă atenție alergatului, și am vrut să combin plăcerea cu folosul.

Așa a devenit un vis să ajut copiii, făcând ceea ce îmi place. Prin alegerea mea – Asociația Szent Ferenc din Deva – am vrut să dau de înțeles importanța ajutării copiilor și de peste hotare.”

– Cum ai asociat sportul cu actul caritabil?

“Sportul, din punctul meu de vedere, este o formă de comunicare. Am putea aduce multe exemple despre sportivi care au crezut în ceva, au ales o cauză să dăruiască noblețe. Întradevăr, nu îmi stă în putere să determin milioane de oameni, dar alergarea poate fi ceva ce captează atenția oamenilor. Îmi doresc să alerg 420 de kilometri în 5 zile când azi, în Budapesta, întâlnim la fiecare 100 de metri câte o stație, autostrada este avansată, într-o familie conduce aproape fiecare câte o mașină, traseele de autobuz sau tren unesc orașe, țări, iar prețul biletelor de avion este accesibil. Aș avea multe alte variante, dar totuși aleg să alerg, și poate asta va pune întrebări în mintea oamenilor și eu voi răspunde cu bucurie pentru ce fac asta.”

– Care este traseul tău și care sunt gândurile, temerile tale?

“Totul se va desfășura în cinci zile. Prima stație va fi Abony, apoi Szentes, apoi peste hotare Arad, Căprioara și la final Deva.

Să fiu sincer, abia aștept momentul. Știu că vor fi zile, porțiuni chinuitoare, intense, dar nu mă voi grăbi. Nu este o competiție. Vreau să trăiesc totul.”

– Cine poate să ți se alăture dacă dorește să te susțină?

“Din păcate, oameni din exterior nu vor putea participa, deoarece ar necesita multe autorizații și bani. Dar plănuim un mic eveniment de deschidere la punctul de plecare pentru cei care ar dori să alerge alături de mine câțiva kilometri. Pentru cei care mă vor susține de-a lungul traseului, mă voi bucura de fiecare gând bun. Totodată, primim cu drag orice donație pentru copii: rechizite, sau chiar alimente, haine.”

– Ce așteptări ai?

“Nu le pot numi așteptări, mai bine spus dorințe. Dorința să le pot duce copiilor cât mai multe bucurii și zâmbete și sper că acest eveniment își va atinge țelul. De aceea aștept cu drag fiecare donație.”

– Vei mai organiza și alte evenimente caritabile care să implice alergatul?


“Bineînțeles. Alergatul este o bucurie pentru mine. Într-o competiție rangul este în prim-plan, dar eu alerg pentru că pur și simplu îmi face plăcere. Și de ce să nu o fac în cadrul unui act caritabil?”

                                                                                       ***
Dacă copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai, de ce să nu pășim către o treaptă mai aproape de acesta, cu o mână de ajutor? Această mână ar putea clădi viitorul unui copil. În cazul lui Török Bence, fiecare pas alergător al lui va putea îndeplini vise. Dar el are nevoie de mâna noastră ajutătoare.







Sus