Miercuri, 24 Aprilie 2019
Miercuri, 24 Aprilie 2019


Reflektor



Odată cu introducerea legii minorităților naționale(1995), condițiile naționalităților conlocuitoare din Ungaria s-au îmbunătățit considerabil având loc o ,,perioadă de înflorire’’ a diferitelor foruri culturale, legea devenind cu mult mai permisivă.



Manifestarea are ca scop analiza, dar și regândirea trecutului istoric, mergând chiar pînă la elaborarea unui trecut alternativ. În acest mod, istoria nu mai este o materie plictisitoare de tocit, ci elevii care concurează pot trăi în mod efectiv pagini de istorie, adică devin personaje istorice și regîndesc și chiar schimbă trecutul prin metode analitice și strategice.



Marți seara am făcut exact ce ne-a spus una dintre actrițe la începutul spectacolului intitulat Rândul 3, aproape de margine prezentat în premieră la Reactor: am stat în întuneric, ne-am cufundat în scaune și ne-am bucurat pentru că nu mai existam. Timp de o oră și jumătatea doar viața personajelor puse în lumină pe scenă a existat.



Când o să ne intre în cap că România nu este doar a ”dacilor verzi”, că înseamnă secole de conviețuire cu alte naționalități, când vom uita ura și vom învăța să iubim pe cel de lângă noi indiferent de ce naționalitate este, vom câștiga toți...



Repet, este un gest frumos din partea maghiarilor de Centenar: cererea transpunerii în legislație a Declarației de la Alba Iulia. Ba mai mult: un pas pentru clarificarea lucrurilor odată și pentru totdeauna, lăsând în urmă eternele și ucigătoarele conflicte și stări tensionale, oferind celor două societății din România – cea română și cea maghiară – posibilitatea de a conlucra, folosindu-se din plin de sinergiile eliberate.



De trei ori femeie și năpastă a fost, în fine, îmi zice de 1 Decembrie, în mijlocul unui alt discurs, despre altceva: ”să știi că ungurii sunt buni!”



Am patru copii, două fetițe și doi baieți. Fetele sunt Eszter (Ester) de 9 ani și Jázmin (Iasmin) de 7 ani, iar baieții sunt Marót de 3 ani și Magor de 11 luni... Un cal părea scump, și prea mare, chiar dacă am fi avut loc unde să-l ținem...




Sus