Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


Reflektor / Arad, capitala cercetării bioeticii în noua eră a științei

 

Prin definiție bioetică fiind considerată ,,o arie de cercetare care, beneficiind de o metodologie interdisciplinară, are ca obiect `examenul sistematic` al conduitei umane în domeniul științelor vieții și sănătății”, Elio Sgreccia și Victor Tambone, Manual de bioetică, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2001, capitolul 1). Recent am fost invitată sa vobesc la Arad despre o și am ales ca temă Sinuciderea – aspecte bioetice (la Universitatea Vasile Goldiș în Arad unde a avut loc conferința internațională despre bioetica în nouă era a științei, International Conference on Bioethics in the New Age of Science 2017)


Subiectiv vorbind, pentru mine, Adriana Macsut, jurnalist la Corbii Albi și cercetător consultant la Consultant at IBN Khaldun Center For Research & Studies acest eveniment a însemnat un prilej îmi prezint munca intelectuală (și le mulțumesc organizatorilor pe această cale) ce are la bază studiile de Școlile Doctorală de Filosofie de la Timișoara și București precum și licența în teologie didactică de la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din București (țin să mulțumesc profesorilor mei care m-au ghidat în formarea mea profesională ca bioetician.


Lucrarea mea a fost despre sinucidere sub aspect bioetic. Am prezentat câteva cazuri de sinucidere și am facut o analiză diu două puncte de vedere: al bioeticii voluntariste unde omul e liber să facă efectiv ce vrea cu viața lui și bioetica religioasă catolică unde viața e un dar. Nu a lipsit nici aspectul sociologic pentru ca un 1 milion de oameni se sinucid în lume și se impune chiar ajutor psihologic și tratament psihiatric pentru a preveni ca depresivi să ajungă la sinucidere. Nu trebuie uitat că în abordarea voluntaristă și utilitaristă va supraviețui doar cel puternic și persoanele fragile precum copiii, bătrânii sau bolnavii vor fi neglijate.


Chiar dacă în general a sporit confortul vieții dar și durata vieții datorită descoperirilor științifice, omul este tot mai singur și debusolat și întreabă plin anxietate asupra ,,locului și rolului... în univers” (Gaudim et spes 3). Acest om singur într-o societate care se grăbește ajunge treptat la sinucidere. El este acel preot nefericit care în seara apostaziei sale a rostit că de acum încolo este un filosof, adică un om singur (ibidem). Este clar ca sinucigașul se simte singur, iar atunci analiza bioetică este chemată să fie ,,studiul sistematic sau știința comportamentului uman” (Claudiu Dumea, Omul intre a fi si a nu fi – Probleme fundamentale de bioetică, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 1998, p. 14) care duce la sinucidere.

 



Sus