Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


(H)Orizont / Despre gălăgie și familia formată din tată, mamă și copii

Despre gălăgie și familia formată din tată, mamă și copii

Noul val de reformulări al dimensiunilor sexualității respectiv formelor sale de manifestare împinge multă lume spre a se destăinui fără să fie întrebată, specificându-și cu voce tare amplasarea sa de o parte sau cealalaltă a baricadei. Aceste valuri de redefiniri sunt relativ noi în istorie, deoarece societatea modernă funcționează având bazele scrise pe tăblițele lui Moise.

Majoritatea acestor „porunci” – nu fura, nu ucide etc. – sunt valabile și azi și vor fi valabile până nu se va găsi cineva să pună bazele unei noi filozofii a existenței umane, fără excepții referitoare la bărbați și femei, familie, credință.

Toți avem dreptul să căutăm filozofii noi legate de această existență umană, să căutăm cheile scopurilor finale ale existenței: fără căsătorii (în general), cu căsătorii între aceleași sexe, fără copii, fără credință, cosmică etc.

Cei care spun, că bucuriile vieții sexuale sunt implantete în noi (orgasmul), și toți avem dreptul să ne și folosim de această „bucurie” – au dreptate. Cei care spun, că nu este treaba unora sau altora de a condamna pe cineva, că bucuriile sexuale implantate în noi în ce fel sunt trăite (onanizare, sex virtual, heterosexualitate, lesbianism, homosexuali, transsexuali) – au dreptate.

Nu pot să vin eu, să te condamn, că tu, bărbatul, iubești un alt bărbat și vrei să faci planuri de viitor cu el, adoptând un copil provenind dintr-o altă formă de iubire, mai exact: copii părăsiți de mame și tați dintr-o cununie tradițională.

Ergo: fiecare avem dreptul să ne trăim bucuriile sexuale implantate în noi, așa cum vrem (cu condiția de a respecta legile).

 

                                                Familia lui Orbán Viktor

Nici căsătoria „tradițională” nu este o cale de succes garantată. Nunta – nuntismul – devenind o afacere primitivă, este cel puțin așa de „stranie”, ca și căsătoriile gay. Soțiile și femeile bătute de soți iarăși nu au un aspect mai „corect”, decât iubirea dintre două femei, care adoptă un copil părăsit, lăsat la scările spitalelor.

Ar fi bine, ca în cazul discuțiilor despre reformulările dimensiunilor sexualității, respectiv formelor sale de manifestare, s-ar folosi un limbaj mai pe înțelesul maselor, care – ca orice masă – devine ușor manevrabilă, când nu înțelege exact despre ce este vorba. Necunoscutul produce anxietate. Dacă masele înțeleg despre ce este vorba, o să dispară această formă primitivă de a vedea lumea exclusiv în alb și negru, buni și răi.

Însă – repet – trebuie informată lumea, că reproducerea este una dintre caracteristicile de bază a materiei vii. Dacă nu te reproduci, specia ta va dispărea. A te așeza de partea acelora care promovează – direct sau indirect – viața în cuplu fără copii, este un gest discutabil, ba mai mult, reprobabil.

Fără copii – nu există viitor.
 

Desigur, avem dreptul să ne închipuim și un viitor fără copii sau importul de populații din zone de război sau foamete. Avem dreptul – democrația ne permite.

Dar tot așa, avem dreptul de a spune, că da, noi credem în familia formată din tată, mamă și copii și ne simțim un pic deranjați, când vedem oameni în toată firea, care printr-o promovare agresivă vor să clădească o altă lume, bazată nu pe tăblițele lui Moise (fie ele așa cum sunt, dar deocamdată fără concurență) și nu pe legile generale ale biologiei, ci promovând o nouă lume care nu are deocamdată bază, sau cel puțin aceste descoperiri nu sunt încă mediatizate.

Fără copii, lumea este fragilă, indiferent de descoperiri legate de rolul reproducerii la specie.

Într-adevăr, copii fac gălăgie, dar a concura cu această gălăgie cu o altă gălăgie – nu pare pragmatic.

Se poate mai încet. Valabil pentru toată lumea.





Sus