Luni, 21 Ianuarie 2019
Luni, 21 Ianuarie 2019


(H)Orizont



Hai că am trăit s-o vedem și pe asta: UDMR a anunțat, joi, la Cluj că va oferi un serviciu de statistică, numit Erdélystat. Nu au încredere în datele oferite de instituția națională cu atribuții similare sau vor să administreze și să interpreteze ei datele culese din diferite studii sociologice efectuate pe banii de la Budapesta? Se prea poate ca această inițiativă să se înscrie în continuarea procesului de creare al unui întreg lanț de instituții paralele, care au ca rezultat final consolidarea societății paralele maghiare din Transilvania…



Am auzit zilele acestea, de centenar, o grămadă de ratați din Sudul meu natal spunând că fără noi, sudiștii verzi, ardelenii români slujeau și acuma la grofii maghiari.Nu știu de ce am impresia că la ora actuală românii ardeleni ar fi dus-o mult mai bine fără București... Transilvania are însă ceva aparte. Are cultura maghiară și germană, are orașele mari asemănătoare cu orașele occidentale, cu o piață mare străjuită de o catedrală impunătoare.



Ținutul Secuiesc se află pe teritoriul României. Asta, precum știm, nu a fost întotdeauna așa– vorbim despre un fapt istoric. Totuși, guvernul Ungariei este cel care investește masiv în restartarea acestei regiuni destul de sărace din Transilvania. Nu numai prin finanțarea unor proiecte bisericești, civice și culturale, dar, mai nou, și prin construirea de locuințe pentru medicii din Miercurea-Ciuc. Guvernul Ungariei alocă resurse generoase pentru susținerea maghiarilor din Transilvania și asta este în regulă.



Singurul cuvânt maghiar pe care îl știam în maghiară era „Ighen”. Fără să înțeleg nimic, efectiv m-am îndrăgostit de această limbă și mă duceam la cursurile care se țineau în maghiară pentru colegii noștri maghiari. Erau cursuri de literatură, poezie … ascultam și mi se părea că înțeleg tot dar nu înțelegeam nimic. Mă atrăgea în schimb … am început să învăț încet-încet, așa cum învață un începător. Am avut norocul să fac parte dintr-un colectiv unde aveam profesori ex-tra-or-di-nari! Eram ca într-o familie în acest grup. Am plecat cu bursă de studii în fiecare an la școala de vară din Debrețen unde au un sistem foarte bine pus la punct pentru învățarea limbii maghiare pentru străini.



„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” („Azért vagyunk a világon,hogy valahol otthon legyünk benne!”) – spunea Tamási Áron, un scriitor care s-a nӑscut în Harghita și a decedat la Budapesta. Dar, pentru a fi acasӑ, toatӑ lumea acasӑ!, trebuie sӑ nu mai audӑ nimeni, nici în românește, nici în ungurește, de luni pânӑ duminicӑ, de dimineațӑ pânӑ noaptea, cӑ ӑsta-i pӑmântul strӑmoșilor noștri, ba cӑ „unii”, ba „alții” au fost primii.



Ne-au dus comuniștii la Ip si Treznea clase după clase, de mânuță, doar-doar s-o prinde ura de noi, se prinde la ăia fără minte ... nu suntem nici unii și nici alții, astăzi, vinovați pentru trecut. Prezentul ne conservă frați și viitorul ni-l construim împreună.



Îl leagă de această țară nenumărate fire, inclusiv înrudiri îndepărtate (venite prin dinastia Basarabilor a Țării Românești, mai exact prin urmașii transilvăneni principelui Vlad Dracula) sau mai apropiate (venite prin regina Maria – nepoata reginei Victoria a Marii Britanii – al cărei bust ne veghează în holul acestei universități), dar îl leagă mai ales afinități de suflet, dragostea pentru locuri și pentru oameni, succesiunea de dealuri și de văi a acestui spațiu, câmpurile acoperite cu flori, pădurile și apele străbătute încă de animale sălbatice și de pești și mai ales oamenii primitori, așa cum a mărturisit...




Sus