Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Metalmăcire / Bucovina și Omega în leagănul tainelor comune

Bucovina și Omega în leagănul tainelor comune

1.

Jocul artiștilor cu forțele naturii nu este altceva, decât compensarea acelei anxietăți pe care le produce imaginea reală a acestora. Este vorba despre subconștient și primele amintiri colective ale umanității – senzații și experiențe care ne unesc pe toți ca oameni, ba mai mult, s-ar putea să fie singurele legături viabile dintre noi. Dacă adevărul, ca atare, este spus cu voce tare, își pierde forța purificatoare. Așa se face deci, că anxietatea generată de forțele naturii nu se manifestă prin comunicare directă, ci prin jocuri, aparent inocente.

Jocuri cu imaginile și cuvintele uriașului – un păcat scuzabil pentru oameni, care vor în secret să se compare cu el. Omului îi place să se simtă în adâncul subconștientului un fel de creator de lumi, mimând Creația. Dar tot așa de adevărat este faptul, că și uriaș ar vrea să fie omul – un copil de uriaș, care să stea aproape de cel matur, simțind zilnic bucuria și spaima acestei relații caracteristice familiilor cu mulți copii.
Uriașii ne mai existând, nălucile fiind deja surmenate, omul substituie aceste simboluri temute cu Natura: „Tainic leagăn unde ne-am născut”

      


A nyírfaerdő dala

Őszre fésült hegyek dala,
Csúcsait égre feszíti. 
Rengeteg s vadon s havas
Mindnyájunk bolcsőjét rejti.

Útban az éghez léptek, kapaszkodnak.
Fut a táj, rejtezik fenyő és fû alatt.
A naplemente magára ölel,
S én dúdolom a Nyírfaerdő dalát.

Ködbe csukló gerinc – láthatatlan szinte.
Fut a táj a völgyből fel a gerincre,
Havasi délibáb les rám keletre
S én dúdolom a Nyírfaerdő dalát.

Nyírfaerő te, ki vigyázod Bukovinát...
Nyírfaerdő te, ki hordod idők régi porát... 
Mint nézek messze – hangod kívánnám.
Nyírfaerdő, látsz már? Életem a játszmám...

Vén fatörzs gördül, ólomnyi súllyal,
Vízhordta odva, tátongva vár,
Eléd jön csúszva, robaja húzza
A Nyírfaerdő dalát.

Tündérek várnak, dalolni hívnak
Sötétben vartyog, reccsen a táj
Nyugatnak ûznek, s a hármasútnak
Mindnyájan éneklik nyírfadalát.

Traducere: Csaba Szabó ©

2.

Imaginea troicăi nu se poate descrie prin prisma culorilor calde, roșul și galbenul fiind expulzati din peisajul alb-negru, dând locul albului zăpezii și negrului speranței de a se ascunde de omătul fără țară și fără dumnezeu. Pădurea de mesteceni – cu filmul alb-negru înfășurat pe trunchi – își schimbă greu fața, crema de noapte a iernii fiind ineficientă în încercarea de a învioara contrastul. Noaptea lungă, ziua scurtă, gândurile aleargă lung și se înscriu la marathon – la categoria amintiri, apoi seara la secția de seniori. 
Lena și Lenele noastre fost-au pe așternuturile noastre, odorul părului lor s-a îmbibat poate adânc în puful perinelor. 

Troica însă ne așteaptă pe toți, sub zăpada groasă.

Lena – desigur – a plecat. De atunci s-a instalat în noi singurătatea. 

     

Lena

Ningea iar!
Vântul fluiera! 
Dimitri e cu gândul tot la ea - la Lena.
Îl ascult,
Și Lena visez pe așternut...
Atunci troica mai zbura  și ea mă aștepta. 

Era o iarnă, 
Iarnă zdravănă!
Dimitri e cu gândul tot la ea  la Lena.
Îl ascult,
În zori cum a dispărut – fata...
Mă aștepta numai troica  fără ea.

Traducere: Csaba Szabó ©











 







Sus