Luni, 11 Decembrie 2017
Luni, 11 Decembrie 2017


Metalmăcire / În urma șenilelor din 1956 (Koncz Zsuzsa, Beatrice, Tankcsapda)

În urma șenilelor din 1956 (Koncz Zsuzsa, Beatrice, Tankcsapda)



Koncz Zsuzsa   avea 10 ani când tancurile Uniunii Sovietice au intrat în Budapesta, pentru a înnăbuși revoluția maghiară din 1956. Pare straniu, ca o recenzie subiectivă muzicală să înceapă cu evenimente sângeroase din trecutul socialist, însă despre muzica ușoară ungurească  din anii ’60-’90 nu prea poți scrie mai nimic, fără să faci trimiteri directe sau indirecte spre acele evenimente din 1956.

În România mult timp – practic până la catarzisul revoluției din decembrie 1989 –  nu au fost înțelese în totalitate acele sentimente de euforie prin care  au trecut maghiarii în acele luni ale anilor 1956-57, când a devenit prima țară din lagărul socialist, care a reușit să învingă, pentru scurt timp marea putere a lumii de atunci, Uniunea Sovietică.

În 1989 decembrie și  România a simțit acea putere a „bucuriei aplicate”. De atunci și românii sunt mult mai deschiși în ce privește muzica ușoară din Ungaria. Revoluția din 1956 a fost călcată zgomotos și sângeros de șenilele rusești, dar sentimentul purificator al libertății de câteva luni a rămas adânc înfipt în conștiința ungurilor de pretutindeni.

Generația participantă nu prea mai căuta orizonturile libertății, deoarece au început  represaliile – lungi și trist colorate de șirurile acelora, care fugeau peste graniță, punând baza astfel diasporei maghiare din SUA și din Occident. Tinerii însă mai puteau spera.

Cei care aveau 10 ani în anul șenilelor rusești din Budapesta, au devenit generația care nu numai că spera, dar și încerca să facă ceva pentru Libertate. Toate formațiile din Ungaria – cu mici excepții –introduceau ori în texte ori în atmosfera prezentărilor de scenă  – concerte organizate de Tinerii Comuniști din Ungaria – trimiteri directe sau indirecte spre izvorul nesecat al libertății.

Putem formula și astfel: formațiile de muzică ușoară din Ungaria, începând cu anii ’60, prin muzica lor n-au făcut altceva, decât să pregătească societatea maghiară pentru schimbarea regimului comunist. Piesa lui Koncz Zsuzsa, intitulată „Ha én rózsa volnék” (Dacă aș fi un trandafir) ani de zile a fost analizată și comentată de specialiștii de atunci ai muzicii, dar și de regimul muncitoresc. Oare ce înseamnă „drapelul sub șenile”?

Oare la ce se referă rândurile care fac trimiteri la „soarta drapelului”? Mulți își puneau aceste întrebări în anii când această piesă extraordinară – cu o melodie și un text de Bródy János –  dădea fiori la concertele de atunci.

Rolul simbolic al acestei piese în conștiința umană ungurească este dovedită și de concertul lui Koncz Zsuzsa din 2006 (concert de excelență, Zsuzsa împlinând 60 de ani), concert la care auditoriul – deși au trecut decenii de la lansare –  începe să cânte cu voce tare acele rânduri celebre: „Dacă aș fi drapel”…

        


Trandafir dacă aș fi

Trandafir dacă aș fi, nu odat-aș înflori

Anual aș aduce flori, ba chiar și de patru ori
Pentru flăcăi odată, apoi pentru fete,
Pentru dragostea pură, dar și pentru moarte.

Dac-aș fi poartă, larg deschisă-aș sta mereu
Aș invita pe oricine, de oriunde, eu
N-aș întreba: pe tine cine te-a invitat,
Aș fi fericită, când toți au intrat.

Dac-aș fi fereastră, aș fi așa de largă
Să pot arăta lumii lumea întreagă
S-ar uita prin mine ochi înțelegători,
Aș fi fericită s-arăt totul tuturor.

Dac-aș fi stradă, aș fi mereu curată
M-aș scălda-n lumină-n fiecare seară
Și dacă odată m-ar călca șenile
Chiar pământul bocind s-ar surpa sub mine.

Dac-aș fi drapel, n-aș flutura ușor
Le-aș purta ranchiună adierilor
Aș fi fericită să fiu bătută-n cuie,
Să nu mă fluture vântul de oriunde.

(Traducere de Ilona Simon, 2014, © )

Tot 10 ani a avut în 1956 și Nagy Feró . Un artist multilateral, originar din Transilvania, despre care se spune, că prin atitudinea sa antitotalitară de o dimensiune uluitoare, el însuși putea să răstoarne regimul muncitoresc din Ungaria.

Având o influență ieșită din comun asupra tineretului, Nagy Feró și formația sa Beatrice, a instaurat practic o atmosferă continuă, latentă, anticomunistă foarte periculoasă pentru regimul totalitar. Deși oficial Beatrice nu a fost o formație interzisă în Ungaria, toată țara știa, că la concertele lor se fac înregistrări și fotografii, pentru a li se crea dosare.

Mișcarea tinerească care s-a bazat pe filozofia lor – libertate, antitotalitarism, activități care subminează discret „cultura muncitorească”, plasarea conflictelor între generați în lumina reflectoarelor , atitudine ostilă față de poliție și conducătorii societății comuniste –, se numeau csövesek (fonetic: cioveșec ), cuvânt care derivă din tub, adică metrou (underground).

Mișcare csöves s-a răspândit ca focul în Ungaria, dar și în Transilvania. În anii ’80 și în liceul meu a avut adepți  – „simpatizanții” purtau blugi, păr lung și mai ales bentițe cu buline, asemănătoare acelora, pe care le purtau cei din Beatrice la concerte.

Eu personal am avut un mare noroc, că fiind fiu de profesor, nu riscam să umblu și pe străzi cu bentița mea cu buline, deoarece csövesii din liceu au fost ridicați de Securitate,  bătuți, tunși la zero, și stigmatizați. (Este un capitol puțin studiat din perioada socialistă. Bentița mea cu buline a stat astfel ani în șir ascunsă în dulap…)

În piesa pe care v-o propun, puteți simți „atmosfera interzisă” a acestor concerte.  Nagy Feró nu poartă la acest concert bentiță cu bulină, dar are un text halucinant pe tricou: „Sunt gândacul de bucătărie al națiunii”… Textul se bazează pe negare, ca atare. Nu, nu, nu și nu. „Nu vreau! Nu vreau nimic de la voi!”. Printre rânduri se poate citi și despre maltratarea acelora, care spun nu puterii totalitare: „O palmă mie, o palmă ție…” Puteți observa și fotografi harnici, trimiși din partea  oficialităților, având rolul de a discredita formația în ochii societății. Piesa se întitulează Nem kell, adică Nu-mi trebuie! Piesa a apărut în anul 1979, concertul datând din 1980.


         

Nu-mi trebuie

Nu-mi trebuie
De câte ori să spun că nu-mi trebuie
Nu-mi trebuie nimic
Nimic, nu-mi trebuie, nimic
De la tine nimic
Nu-mi trebuie nimic, absolut nimic
Nimic nu-mi trebuie
Nu, nu, nu, nu-mi trebuie!

Nu-mi trebuie, de câte ori să-ți spun
Chiar că nu-mi trebuie nimic
Nimic, nimic nu-mi trebuie
De la tine nimic
Nu-mi trebuie nimic, absolut nimic
Nimic nu-mi trebuie
Nu, nu, nu, nu-mi trebuie!

Dar așteaptă!
Căci ai fost dezamăgit de multe ori,
Deci așteaptă!
Căci vei mai fi dezamăgit de multe ori,
O palmă mie, una ție,
Una lor, și-ncă una lor!

Nu-mi trebuie, de câte ori să-ți spun
Chiar că nu-mi trebuie nimic
Nimic, nimic nu-mi trebuie
De la tine nimic
Nu-mi trebuie nimic, absolut nimic

Nimic nu-mi trebuie
Nu-mi trebuie, nu-mi trebuie, nu-mi trebuie,
NU!

Dar așteaptă!
Căci ai fost dezamăgit de multe ori,
Deci așteaptă!
Căci vei mai fi dezamăgit de multe ori,
O palmă mie, una ție!
Una lor, și-ncă una lor.
Nu trebuie.

Nu-mi trebuie, de câte ori să-ți spun
Chiar că nu-mi trebuie nimic
Nimic, nimic nu-mi trebuie
De la tine nimic
Nu-mi trebuie nimic, absolut nimic
Nimic nu-mi trebuie

Nu-mi trebuie, nu-mi trebuie, nu-mi trebuie,
Nu-mi trebuie, de câte ori să-ți spun că nu-mi trebuie!!!

(Traducere de Ilona Simon, 2014, © )

Tancurile din 1956 respectiv puterea de coeziune ale concertelor Beatrice și în zilele de azi își arată colții de aur. Aceste tematici sunt și azi prezente în viziunile muzicale ale multor formații rock și metal din Ungaria. Formația Tankcsapda (Tank trap) fondată în 1989 de Lukács Laci (fonetic:  Lucaci Loți) prin numele însuși poartă discret urmele revoluției, iar în textele lor se poate observa frecvent critica nemiloasă a societății făcute ani în șir de Nagy Feró și Beatrice.

Nagy Feró se autodenumi „Gândacul de bucătărie al națiunii” – subliniind astfel poziția sa de „exmatriculat al societății multilateral-proletare” –, iar Lukács Laci, la o distanță de un deceniu de Beatrice, vorbește în piesa întitulată „Otrava cea mai bună este însăși viața” despre societate ca „o junglă, închisoare”, în care viața practic este un joc nobil.

– Sunt șobolan, dar nu sunt vierme dară, viața-i cea mai bună otravă – iată textul cel mai „cântat” (urlat) de miile de fani ai formației Tankcsapda la minutul 2.56 din clip.

Un text care derivă discret din anturajul curajos feminin creat odinioară la concertele lui Koncz Zsuzsa, dar se poate concepe și ca o declinație inteligentă a mesajelor lui Nagy Feró și Beatrice.


        

M-au născut într-o groapă de gunoi,
Dar și ei au fost terminați apoi.
Nu am nimic, nu am nici casă, nici masă,
Doar un cap să mă dau cu el de pereți. Lasă.

Eu voi fi mai rău ca dracu-npielițat.
De-mi sare capacul, m-apuc de rahat.
Mă voi suci și eu ca volanul pe butuc,
Voi fi nebun ca cei ce ne conduc.

Ca a mea curvă ce nu mă dorește,
Dar e mereu drăguță cu mine, firește.
Mă acceptă s-o posed întru totul,
Iar eu scap de tot încărcătorul.

Căci ea e gagica mea, și dacă te ia,
Te aranjează pe loc draga de ea.
E cu mine de când a fugit
Din instituție, și la mine-a nimerit.

Aici nu-i New York, nici Los Angeles nu e,
Dacă te bagi, ține cont de ce va fi, ce e:
Ziua de somn, noaptea de străzi vei avea parte,
Cu dealerii de cocaină, și așa mai departe.

Copoii cu arma-n mână, scoase
În focurile unei bande ce trage ponoase,
N-aș fi în locul tău, odată,
Când vei avea și tu un glonț în țeastă.

Ca predicatorul din televiziune,
Cu sângele de fascist în vine
Urlă, și în ochi i se vede
Că e convins ca naziștii-nainte.

Copoii ce prind urma de sânge
Întreabă, dar te lovesc mai-nainte.
Timpul e potrivit, doar locul nu-i de tine,
Bagă-ți bastonu-ndeva, cretine!

…. IDIOTULE!

Aici e junglă, e închisoare,
Îmi încarc 45-ul la răcoare.
E vis, e viață, e sorocul
Poate că aici se încheie totul.

Dac-ai pune mâna pe chitară, eu ți-aș zice:
Șterge-o, acum, aici nu-i de tine!
Cocină de porci, groapă de gunoi,
Doar acest rock dat naibii e cu noi.

Pe stradă, în piață,
Nimeni nu te poate da afară.
Sunt șobolan, dar nu sunt vierme dară.
Viața-i cea mai bună otravă.
Viața-i cea mai bună otravă.
Viața-i cea mai bună otravă.
Viața-i cea mai bună otravă.

Yoo!

Viața-i cea mai bună otravă./M-au născut într-o groapă de gunoi.
Viața-i cea mai bună otravă./Dar și ei au fost terminați apoi.
Viața-i cea mai bună otravă./Nu am nimic, nu am nici casă, nici masă.
Viața-i cea mai bună otravă./Yoo, yoo!
Viața-i cea mai bună otravă.
Yoo, yoo!

(Traducere de Ilona Simon, 2014, © )

Ergo: urmele șenilelor din 1956 și în zilele de azi se pot observa pe image-ul bine pus la punct de mașinile de călcat al manegmentul lumii hard rock și metal din Ungaria.

 


Csaba Szabó

  





Sus