Vineri, 22 Septembrie 2017
Vineri, 22 Septembrie 2017


Metalmăcire / 3.Rock, spațiu – distanțe între oameni (Omega)

3.Rock, spațiu – distanțe între oameni (Omega)



                           Leaderul formației (solistul vocal): Kóbor János

Formația Omega este cea mai titrată formație din Ungaria anilor `70-`80. Talentul lor individual și cel de echipă este dovedit și de faptul că în anii `70 aveau aceleași șanse teoretice de carieră ca și formația Scorpions, cu care Omega a dat mai multe concerte împreună. Scorpions și-a luat zborul în afara cortinei de fier, Omega însă și-a croit drumul cântând mai ales în limba maghiară, având desigur și mai multe piese transpuse în engleză.

Prietenia dintre Omega și Scorpions a ramas însă vie și după prăbușirea sistemului socialist. Piesa de lansare a formației Omega, Gyöngyhajú lány (Fata cu păr de perle) a fost tradusă și în engleză, însă Scorpions s-a gândit s-o adapteze stilului lor. White dove este cunoscută de multă lume, însă piesa originală din traista muzicală bogată a formației Omega și-a croit drum spre succes mai mult în Ungaria și țările în care trăiesc maghiari, fiind cântată în limba maghiară.

Urmează Gyöngyhajú lány la concertul jubiliar de 50 de ani al formației Omega. Desigur acel păr blond-fluturând al lui Kóbor János, cu care făcea furori în anii ’60-’70, și-a pierdut un pic din „perlele” aurii, acestea transformându-se într-un alb binevoitor.

 

Gyöngyhajú lány

Odată soarele într-atât a obosit,
În poalele unui lac verde-a adormit.
Oamenilor întunericul le-a fost menit -
Dar ei i s-a făcut milă de noi și-a venit.

Da, a venit o fată cu părul de perle,
Ca-n vis sau poate că aieve…
Și cerul și pământul a recăpătat
Acel verde și albastru-adevărat.
Da, a venit o fată cu părul de perle,
Ca-n vis sau poate că aieve.

Soarele-a răsărit și deci ea s-a dus
În munții-albaștri dinspre apus,
Între flori albastre s-a ascuns,
În povestea cu perle ce ni s-a spus.

Da, o fată cu părul de perle,
Am visat-o sau poate că-i aieve.
Părul ei atârnă în mare,
O fată cu părul de perle în zare.

Când ești foarte însingurat și trist
O stea micuță din cer la tine-i trimis.
Perle albe te ghidează-n drum,
Ca pe-un peregrin înspre ajun.

Trezește-te, fată cu părul de perle,
Ce-am visat sau poate că-i aieve!
Ne așteaptă pe noi dincolo de ele,
Dincolo de cortina de perle.

Da, ne cheamă fata cu părul de perle,
Ce-am visat sau poate că-i aieve,
Da, mă așteaptă fata cu părul de perle
Între pământul și cerul plin de stele
Ne cheamă fata cu părul de perle,
Ce-am visat sau poate că-i aieve.

(Traducere de Ilona Simon, 2015,© )


Eleganța formației, textele care aveau ca sâmbure intectual, nu neapărat o critică fină a societății socialiste, ci o dorință de îndepărtare (escapadă?) umană de tot ce poate fi terestru – la propriu și la figurat – au făcut din Omega o formație greu de clasificat. În acea perioadă se spunea că acele meleaguri îndepărtate despre care cântă așa des Omega sunt practic tărâmul libertății, lumea de dincolo de cortina de fier.

Desigur, în acea perioadă fiecare formație mai titrată își formula propria opinie critică vizavi de sistem, dar la Omega această critică – dacă era într-adevăr chiar critică și nu o simplă formă de exprimare mai intelectuală a dorului de libertate, instinctual uman – era mult mai universală, ba chiar spațială. Următoarea piesă poate fi concepută ca și o trecere de la era Gyöngyhajú lány spre rockul spațial, cu care această formație și-a fixat locul în istoria rockului european.

Piesa Ezüst eső (Ploaie de argint) emană la început o atmosferă bacoviană – parcă ar fi o poezie de George Bacovia. Apoi ne amintește de Rebreanu și acel ouvre al Pădurii spânzuraților care definește practic o stare aparte a contopirii om–mediu abiotic: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită”. Partea a treia este catharzisul: plecarea. O plecare cu toate culorile psihice și muzicale – o plecare care poartă și bucuria sosirii, sosirea având în această piesă mai mult rol hermeneutic, decât „spațial”. Urmează deci Ezüst eső (Ploaie de argint) – o călătorie subtilă în lumile create de Omega.

 

Ezüst eső

Cerul întunecat mă privește sumbru
Cu fantasmele trecutului lugubru
Și ploaie de argint mă spală-ncontinuu…

Trandafiri fără frunze-n pustiu
Pe un tărâm lipsit de tot ce-i viu
Și ploaie de argint mă spală mereu.

Eu am venit din depărtări
Scăldat în lumină-n patru zări
Dar s-a-ntunecat și stelele-au pierit
În ceață și-ntuneric ce ne-a fost menit.

Părăsit și sumbru-i totul acum,
Flăcările vii s-au stins deja în fum
Și ploaie de argint mă spală-n ajun.

Cerul întunecat mă privește sumbru
Cu fantasmele trecutului lugubru
Și ploaie de argint mă spală-ncontinuu…

(Traducere de Ilona Simon, 2015,© )

Plecarea, ca un stadiu pshic aparte se concretizează apoi în era Gammapolis a formației. Rock-ul spațial unguresc are niște valențe specifice. Pe de o parte un Pink Floyd trecător, pe de altă parte ceva nou născut, în care se renaște speranța umană într-un cadru universal – un univers în care există și Ungaria, există dispersați în lume și maghiarii, care fredonează oriunde în lume cântecele formației Omega.

O piatră de hotar în rockul unguresc al anilor `70-`80: Omega. Distanțele spațiale despre care cântă – sunt practic distanțe mici: sunt sumele distanțelor dintre oameni.

 


Gammapolis

Atât de lungi au fost cei 23 de ani
Ș-atât de departe-i țara mea mamă,
Timpul meu s-a scurs, trebuie să plec
Căci Gammapolis deja mă așteaptă.

Acum îmi iau rămas bun de la voi,
Toți prietenii mei dragi, la cataramă,
Aș zice „la revedere”, dar nu cred că mai revin,
Acum, când Gammapolis mă așteaptă.

Rămas bun, iubita mea fidelă,
Să găsești dragostea, cea adevărată,
Tu, care-ai crezut c-aiurez când spuneam
Că Gammapolis chiar mă așteaptă.

Când ceasul bate iar la miezul nopții
Să te uiți și tu afară pe fereastră
Și vei vedea poate acea mică stea
Unde Gammapolis pe mine mă așteaptă.

(Traducere de Ilona Simon, 2015,© )


Stimați cititori, data viitoare vă voi face cunoștință cu rebelii din provincie ai rockului maghiar din anii `70-`80: cele două trupe care au băgat frica în titrata viață rock din Budapesta. Va fi vorba despre cele două trupe din Miskolc: P.Mobil și Edda. Toate cele bune!






Sus