Luni, 11 Noiembrie 2019
Luni, 11 Noiembrie 2019


Holocen / Măcieșii și etnoturismul inventat de localnici fac din Sâncraiu (Kalotaszentkirály) un sat minune

Măcieșii și etnoturismul inventat de localnici fac din Sâncraiu (Kalotaszentkirály) un sat minune

A te menține în zilele noastre pe harta satelor vii, cu populație constantă și cu o strategie de viitor, nu este deloc ușor.Explicația este simplă. Satul distrus moral de comunism nu își găsește locul în eterna tranziție din România, mai ales în Ardeal, unde mișcările populație de la sat la oraș au fost semnificative.


                                                               Foto: Corbii Albi

Astfel după revoluție foarte puține sate s-au găsit în apele lor.”Omogenizați”, cu o viață în tranziție între oraș și sat, cu o sete de a pleca din țara care s-a găsit a fi decenii întregi închisoare pentru unii, rai dictatorial pentru alții – iată câteva elemente care și-au dat concursul în procesul de depopulare a satelor din România.


O bună parte a satelor maghiare din regiunile maghiare ale Clujului s-au găsit în această situație, trezindu-se libere într-o lume, în care esența viitorului a redevenit, ca pe vremuri, capacitatea de autogospodărire, spiritul intreprinzător și accesarea fondurilor (ne)rambursabile.


O parte a satelor ungurești s-au găsit văzute pierdanți. Lumea a început să plece, tradițiile s-au diluat, pământul – la propriu și figurat – și-a pierdut valoare și puterea de a unii sătenii cu meleagurile natale. Statistica este necruțătoare.


Acolo unde satul maghiar nu a avut rezerve educaționale și a ales exemplul  miilor de sate românești, care s-au afundat în lumea vorbelor ”ce să facem?” ”mai rău să nu fie”, ”statul să ne ajute”, rezultatele erau pe măsură: sate goale...


Dintre satele ardelene maghiare Sâncraiu (Kalotaszentkirály) a demonstrat a fi cel mai abil pentru a-și clădi propriul viitor, abordând o atitudine modernă față de viața cotidiană accelerată a lumii, căutând resursele din care ar putea trăi mai bine, fără a ajunge pe mila autorităților sau a Bucureștiului.

Având oameni care sfințesc locul, educați, plini cu vise convertabile în proiecte, Sâncraiu (Kalotaszentkirály) a devenit pas cu pas un adăvarat fenomen al renașterii pe meleagurile natale. Sursa nouă de viață rustică a devenit etnoturismul. Localnicii fiind vrednici la cusături și confecționarea hainelor populare autentice, cu gospodării aranjate și cochete, și-au luat inima în dinți și au depus bazele unui sistem de pensiuni etnoturistice, care atrag turiști lin lumea toată.


                                                         Foto: Corbii Albi

Atracțiile turistice” din localitate sunt pe cât de simple cu atât mai atrăgătoare. Încercarea portului popular, participare la activități rustice caracteristice zonei, țuica de prune, tururile bisericilor reformate din regiune, toate fiind mai mult ca interesante, găsindu-se în centrul satelor ungurești din Țara Călatei (Kalotaszeg).

O ”invenție” a localnicilor pare a fi una chiar senzațională: atragerea turiștilor în lumea gospodinelor de la sate, participare la culesul măcieșilor, a coarnelor și pregătirea acestora pentru dulceață. Măcieșul a devenit a fi o comoară adevărată, concorând magiunul, oferind satului statul de ”centru de prelucrat măcieșe”.


Liderii satului au mai făcut în pas important în acest domeniu al ”măcieșilor”, punând bazele a așa numitului ”Festival al Măcieșilor”. Ideea s-a dovedit a fi câștigătoare. Proprietarii de pensiuni și-au adunat forțele, s-au aliat, ajutându-se reciproc, formând fiecare echipă de concurs la ”Cea mai bună dulceață a locului”.


Fiind vorba despre orgolii serioase, echipele, în frunte cu însuși administratorul pensiunii, s-au pregătit încă din zorii zorilor de pregătit măcieșii adunați de ei, așteptând amenajarea standurilor și locurilor de gătit. Echipele au nume, majoritatea poartă numele pensiunii, pe care o reprezintă.

Până ce se lucrează la curățat, trecut repetat prin sită și fierbere, în partea cealaltă a uliței cochete se face reclamă la mâncăruri sănătoase rustice, cum ar fi pita cu unsoare și ceapă roșie, servite în diferite forme interesante pentru turiști: felii, batoane de păine – desigur la orice bunătate aleasă se oferă un ștamperli de țuică de prune, considerat de localnici ca și un bun medicament pentru unele boli digestive.


La festival marea majoritate a satului găsește de cuviință să participe într-un fel sau altul, să reprezinte satul și gospodăria lui. Cei care nu sunt la festival, stau în fața caselor, conversând cu turiștii, realizând fotografii cu ei și cu curțile lor aranjate.

Sâncraiu (Kalotaszentkirály), o minune – un adevărat festival istoric perpetuu al renașterii satului maghiar din Ardeal.








Sus