Luni, 20 Mai 2019
Luni, 20 Mai 2019


Ex Katedra / Angela Tocilă: Despre trădarea Vestului Sălbatic și trâmbițele sfârșitului lumii

Angela Tocilă: Despre trădarea Vestului Sălbatic și trâmbițele sfârșitului lumii

Cu toate că Alianța Vestului parafată ieri la Timișoara a fost intens mediatizată, cel puțin în presa locală, (presa centrală a fost prea ocupată să înregistreze pentru posteritate flatulațiile Viorichii, ale lui Toader, Dragnea și, mai nou, ale lui Ponta care, iată, revine ca un salvator al națiunii române) dar și pe Facebook, abia azi s-au trezit influencerii, presa, și culmea nerușinării, deputați și europarlamentari PSD-iști că această Alianță rupe România!

Lăsând la o parte faptul că mi se pare jignitor ca un deputat, nici nu contează partidul din care face parte, să se prefacă surprins, sau și mai grav, să dovedească totala ignoranță în legătură cu ceea ce s-a întâmplat transparent, ieri la Timișoara, presa mi se pare cea mai ticăloasă afișând titluri ca ”Transilvania se rupe de România” iar când deschizi linkul găsești câteva fotografii ale celor patru Cavaleri ai Apocalipsei românești (cum sunt văzuți acum Boc, Bolojan, Falcă și Robu) și câteva rânduri scrise de un debutant prost plătit ce urmărește traficul cu google analytics.

Sigur că aș putea vorbi mult și bine despre ceea ce ne unește sau ne desparte ca popor, dar nu am intenția să fac o analiză exhaustivă a ceva ce ar trebui să fi aflat toată lumea până acum, de când cu libera circulație și tranzitul tuturor prin Transilvania, pentru că fiecare a cerut o pâine la Tg. Mureș, doi mici la Odorhei și a dorit să vopsească un kurtos kalacs în tricolorul românesc, dar n-a știut să-l prepare, nu-I așa? 
     

Aș putea pomeni și despre eterna enigmă pentru unii, reprezentată de relațiile interetnice din Transilvania, dar acesta este un subiect despre care toată lumea are o părere fără să știe, sau să vrea să cunoască adevărul evident, acela că românii și maghiarii din Transilvania au o istorie comună care nu se poate șterge cu buretele făcând-o să dispară doar pentru că unii își închipuie că noi trăim aici într-un etern război psihologic pe tema ”cine-a fost primu-n Ardeal”… Cu mici excepții de-acum, noi, transilvănenii, nu ne mai punem întrebarea asta, n-o mai considerăm importantă din moment trăim împreună fără să simțim dorința de a ne arunca - unii peste graniță, alții peste Carpați.

S-a scris mult despre Transilvania… s-a scris cu patos, s-a scris cu indignare, s-a scris cu ironie, cu răutate viscerală, iar de ieri, cuvântul ”trădare” se insinuează atât în articole de presă cât și în comentarii. Suntem numiți ”frustrați”, ”egoiști” și ”trădători de neam și țară” și ar trebui să ne fie rușine pentru că nu mai suntem dispuși să stăm ca milogii la bunăvoința statului român care de 30 de ani trădează în toate felurile România și cu toate astea îi permitem să ne abuzeze, să ne fure și să ne trădeze absolut în orice mod dorește, în continuare… Aș avea o întrebare către toți cei care vorbesc despre trădare, ca și cum n-ar ști că un contract nerespectat se poate rezilia oricând unilateral: cât contăm noi transilvănenii pentru restul țării, în afară de Ziua Națională, când ni se cântă în fiecare an ”Treceți batalioane române Carpații”, ca un fel de atenționare că batalioanele sunt în standby la trecători, în cazul în care mișcăm în front? 

Cât contăm noi transilvănenii pentru restul țării, din moment ce suntem ținuți oarecum sub un papuc imaginar care ne împiedică să pomenim de relațiile bune interetnice și suntem denumiți automat ”iubitori de bozgori”, ”vânduți Budapestei” dacă aducem vreo atingere, fie și imaginară ”unității de monolit a patriei”? Un loc special în inima mea îl ocupă cei care ridiculizează și dau deja ca moartă această Alianță, doar pentru că în secret își doresc ca lucrurile să rămână așa cum sunt, de dragul ”unității”, a patriotismului și a celor care au murit pentru România Mare - pe care îi invocă la fel de des ca pe Ștefan cel Mare sau Eminescu, atunci când nu găsesc alte argumente prin care să sensibilizeze și să dejoace orice ”trădare” de genul ”hai să facem singuri, că n-avem pe cine ne baza”.

E periculos, dar și rușinos deopotrivă, ca 30 de ani de democrație să nu ne fi învățat nimic unii despre alții și că am rămas tot cu ghioaga în mână așteptând să ridice cineva capul din turmă, dar e și mai periculos să denunțăm drept trădare un contract economico administrativ încheiat, repet, transparent și la vedere între patru orașe din vestul Transilvaniei. Cei care văd trădare în dorința noastră de a ne fi mai bine, de a rupe cercul vicios în care ne învârtim de prea mult timp, să facă bine să observe trădarea contractului Unirii de la 1918, faptul puțin cunoscut de mulțimea de analiști că imediat după semnarea Unirii, delegației ardelene în frunte cu Iuliu Maniu i s-a confiscat locomotiva cu care s-a dus la București. Asta a fost prima trădare, după care cred că nimeni n-a mai avut așteptări ca România să-și onoreze cuvântul dat și nici semnătura de pe actul Marii Uniri.

În loc să vă văietați, să ne arătați cu degetul și să ne faceți trădători, luați vă rog în considerare că tot ceea ce s-a încercat până acum n-a dat niciun rezultat; manifestațiile cu lanterne și dansuri, florile oferite jandarmilor, copiii desenând pe asfalt în fața guvernului, vuvuzelele și injuriile au lăsat complet rece clasa politică și ne-au transformat pe unii în simpli attention whores pe facebook… Frica pe care o vedeam noi la ei era doar în imaginația noastră, ei știu că atâta timp cât banii sunt pe mâna lor dispun de toată țara așa cum doresc și că singura alternativă e să facă toate provinciile același lucru, până lăsăm politicul fără bani. 

Norocul nostru, al transilvănenilor e că avem patru oameni dispuși să vadă și să acționeze în consecință, ceea ce au și făcut. Nu e vina voastră că în alte părți nu se găsesc patru primari care să se gândească și să muncească spre mai binele comunității, să știți…

Urați-ne succes în loc să ne înjurați, în loc să ne cereți cu patos să suferim împreună ca niște masochiști fără speranță o eternitate de acum încolo, pentru că știți și voi prea bine că acest cancer care ne macină nu e deloc în stare terminală, chiar dacă e extins în toată societatea și structurile ei, nu e pe moarte. 

Că după ce va pleca PSD-ul, alții îi vor lua locul și obiectul muncii, anume banul public, apoi va reveni după ce se mai adună ceva bănuți în visterie, să-i toace, așa cum face de 30 de ani.

Doriți-ne binele dacă ne iubiți așa cum susțineți, și chiar dacă vă simțiți trădați azi, veți vedea că nu plecăm nicăieri, ne găsiți tot aici unde am fost în ultima sută de ani, rezistând la asimilarea forțată și tentativele de uniformizare până la pierderea identității ale lui Ceaușescu, pierzând mult mai mult ca oricare altă provincie pentru că Transilvania a pierdut ireversibil etnii întregi, tot aici unde am fost furați și sărăciți ca și voi, tot aici de unde ne pleacă fii și fiicele, cele mai grele pierderi pe care le putem îndura. Vom fi tot aici, dar în loc să ne văietăm și să ne plângem soarta potrivnică, să invocăm blesteme ancestrale, alegem să mergem pe drumul nostru. 











Sus