Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


Ex Katedra / Drepturile lingvistice: 4. Administrația publică

Drepturile lingvistice: 4. Administrația publică

După articolul despre drepturile lingvistice în domeniul învățământului, finalizăm seria articolelor cu drepturile minoritare în domeniul administrației publice.
În primul rând, drepturile lingvistice ale persoanelor aparținând unor minorități în domeniul administrației publice sunt garantate în următoarele documente:

Constituția României
Legea 215/2001 a Administrației Publice Locale
Tratatul de Bază Încheiat Între România și Ungaria
Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, Încheiată la Strasbourg
Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare
Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice

Am analizat articolele referitoare la administrație din aceste documente și pot să afirm că legile sintetizează multe aspecte în acest domeniu. A cita acestea într-un singur articol ar rezulta un articol extrem de lung, astfel am încercat să accentuez acel articol care acoperă, în cele mai multe aspecte ale sale, aceste drepturi în administrație. Totodată, la finalul articolului, cei interesați vor avea posibilitatea să citească toate reglementările existente în această temă din România în momentul prezent.

Astfel, norma de aplicare a dispozițiilor cu privire la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală este cuprinsă în Legea administrației publice locale nr. 215/2001 din 27.11.2001, din care citez:
„Art. 1.
Cetățenii aparținând unei minorități naționale, care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, au dreptul de a folosi limba maternă în raporturile cu autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, ale Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, ale altor convenții și tratate internaționale la care România este parte, precum și ale prezentelor norme.

Art. 2.
(1) În raporturile cu autoritățile administrației publice locale cetățenii aparținând unei minorități naționale din unitățile administrativ-teritoriale în care aceștia au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor au dreptul să li se aducă la cunoștință, în limba maternă, ordinea de zi a ședințelor consiliului local sau județean, precum și hotărârile adoptate de acestea.
(2) În condițiile prevăzute la alin. (1) cetățenii aparținând unei minorități naționale au dreptul să se adreseze autorităților administrației publice locale și aparatului propriu al consiliilor locale și județene, oral sau în scris, și în limba maternă, precum și de a primi răspuns atât în limba română, cât și în limba maternă.

Art. 4.
(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, în condițiile legii.”

Totodată, trebuie să menționez faptul că nu există un sistem de monitorizare sau de sancționare în cazul nerespectării prevederilor legale de administrațiile locale și instituțiile publice. Atfel, drepturile garantate de lege, de cele mai multe ori, din diferite motive, nu se pun în practică.


                                                                               *

Constituția României

Art. 120.
(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.

Art. 128.
(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiției și să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 din 27.11.2001
Art. 1.
Cetățenii aparținând unei minorități naționale, care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, au dreptul de a folosi limba maternă în raporturile cu autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, ale Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, ale altor convenții și tratate internaționale la care România este parte, precum și ale prezentelor norme.

Art. 2.
(1) În raporturile cu autoritățile administrației publice locale cetățenii aparținând unei minorități naționale din unitățile administrativ-teritoriale în care aceștia au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor au dreptul să li se aducă la cunoștință, în limba maternă, ordinea de zi a ședințelor consiliului local sau județean, precum și hotărârile adoptate de acestea.
(2) În condițiile prevăzute la alin. (1) cetățenii aparținând unei minorități naționale au dreptul să se adreseze autorităților administrației publice locale și aparatului propriu al consiliilor locale și județene, oral sau în scris, și în limba maternă, precum și de a primi răspuns atât în limba română, cât și în limba maternă.

Art. 3.
În consiliile locale sau județene în care consilierii aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin o treime din numărul total, la ședințele de consiliu se poate folosi și limba maternă.

Art. 4.
(1) În localitățile în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se va asigura inscripționarea denumirii localității și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.
(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, în condițiile legii.

Art. 5.
(1) În vederea asigurării participării cetățenilor prevăzuți la art. 1 la dezbaterea problemelor colectivității locale, ordinea de zi a ședinței consiliului local sau județean se aduce la cunoștință publică prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate și în limba lor maternă.
(2) În acest scop, primarii, respectiv, președinții consiliilor județene, vor asigura traducerea în limba maternă a minorității naționale a ordinii de zi, iar aceasta va fi adusă la cunoștință publică prin grija secretarului, respectiv a secretarului general al unității administrativ-teritoriale, prin aceleași mijloace și în același termen cu cele ale difuzării în limba română.
(3) Aducerea la cunoștință publică, în limba maternă, a ordinii de zi a ședinței consiliului local sau județean se consemnează în procesul-verbal al ședinței, iar în dosarul de ședință se vor atașa actele doveditoare, inclusiv ordinea de zi în limba oficială și în versiunea tradusă în limba maternă.

Art. 6.
(1) În consiliile locale sau județene în care consilierii aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin o treime din numărul total al consilierilor în funcție, la lucrările ședințelor ordinare și extraordinare ale consiliului se poate folosi și limba maternă. În toate cazurile documentele ședințelor consiliului local sau județean se întocmesc în limba română, limba oficială a statului.
(2) În astfel de cazuri primarii și președinții consiliilor județene au obligația să asigure traducerea integrală și concomitentă a dezbaterilor în limba română. Traducerea va fi realizată de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba română, cât și limba maternă a minorității respective. În cazuri excepționale, dacă traducerea nu poate fi realizată datorită lipsei traducătorului și acesta nu poate fi înlocuit cu o altă persoană în măsură să asigure traducerea, lucrările ședinței consiliului local sau județean se vor desfășura în limba română. Dacă situația se repetă și la ședința următoare, lucrările acesteia vor fi amânate. După o a treia amânare devin aplicabile prevederile art. 58 din Legea nr. 215/2001.

(4) Proiectele de hotărâri ale consiliului local sau județean și celelalte documente supuse dezbaterii și aprobării acestuia vor fi redactate, în toate cazurile, în limba română și vor fi însoțite de traducerea în limba maternă a minorității îndreptățite.
(5) Textele finale ale hotărârilor și celorlalte documente supuse deliberării și aprobării consiliului local sau județean vor fi redactate în limba română și vor fi traduse în limba minorității naționale.

Art. 7.
(1) Secretarul, respectiv secretarul general al unității administrativ-teritoriale, este obligat să ia toate măsurile tehnice și de orice altă natură pentru a asigura aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ ale consiliului local sau județean, precum și comunicarea către cetățenii prevăzuți la art. 1 a hotărârilor cu caracter individual și în limba maternă a acestora, dacă s-a făcut o solicitare scrisă în acest sens.

Art. 8.
(1) Cetățenii prevăzuți la art. 1 au dreptul să se adreseze, oral sau în scris, autorităților administrației publice locale și aparatului propriu al acestora și în limba maternă.
(2) Autoritățile administrației publice locale și aparatul propriu de specialitate au obligația să răspundă solicitărilor atât în limba română, cât și în limba maternă. Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română.

Art. 9.
(1) La ceremoniile oficiale organizate de autoritățile administrației publice locale se va folosi limba română, limba oficială a statului. În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, la astfel de ceremonii, alături de limba română, se poate folosi și limba minorității respective.
(2) Oficierea căsătoriilor se face de către ofițerul de stare civilă în limba română. Ceremonia se poate desfășura, la cerere, și în limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, dacă ofițerul de stare civilă cunoaște limba respectivă.

Art. 11.
(1) Inscripționarea în limba maternă a denumirii unor localități în care cetățenii aparținând unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se face pe aceeași tăbliță indicatoare, sub denumirea în limba română, folosindu-se aceleași caractere, mărimi de litere și culori, potrivit anexei nr. 2. Inscripționarea se face atât pe indicatoarele rutiere de intrare, cât și pe cele de ieșire din localitate.
(2) Confecționarea tăblițelor indicatoare se realizează prin grija primarilor, costul acestora fiind suportat din bugetele locale.

Art. 12.
Inscripționarea în limba maternă a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se face printr-o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor și culori cu cea inscripționată în limba română. Tăblița se va amplasa sub tăblița care conține denumirea oficială în limba română.

Art. 13.
Montarea tăblițelor prevăzute la art. 11 și 12 se face în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

Art. 18.
(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
a) refuzul de a traduce în limba maternă ordinea de zi și hotărârile consiliului local sau județean și de a le aduce la cunoștință publică și în varianta tradusă, precum și refuzul de a comunica răspunsurile și în limba maternă a solicitantului, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2);
d) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) privitoare la folosirea limbii materne la lucrările consiliului local sau județean;
e) nerespectarea termenului prevăzut la art. 13.


Tratatul de Bază Încheiat Între România și Ungaria

Art. 15.
(3) (…) Părțile contractante vor asigura condițiile care sa facă posibila folosirea și a limbii materne în relațiile cu autorităților locale, administrative și judiciare, în conformitate cu legislația interna, precum și cu angajamentele internaționale asumate de cele doua părți. Aceste persoane au dreptul de a folosi numele și prenumele lor în limba maternă și se vor bucura de recunoașterea oficială a acestora. În zonele locuite de un număr substanțial de persoane aparținînd minorităților respective, fiecare parte contractantă va permite sa fie expuse, și în limba minorității, denumiri traditionale locale, denumiri de străzi și alte inscripții topografice destinate publicului.





Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, Încheiată la Strasbourg

Art. 10.
2. În ariile locuite tradițional sau în număr substanțial de persoane aparținând minoritățile naționale, dacă aceste persoane solicită acest lucru și acolo unde această cerere corespunde unei nevoi reale, părțile se vor strădui să asigure, în măsura posibilului, condiții care să permită folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane și autoritățile administrative.

Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare
Art. 10.

1. În circumscripțiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate mai jos, și în funcție de situația fiecărei limbi, Părțile se angajează, în măsura în care este posibil:
a. i. să vegheze că autoritățile administrative să utilizeze limbile regionale sau minoritare ; sau
ii. să vegheze că funcționării autorităților administrative care asigură relația cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi; sau
iii. să vegheze că vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise și să primeasă răspunsuri în aceste limbi; sau
iv. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;
v. să vegheze că vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi;
b. să pună la dispoziție formulare și texte administrative de uz curent pentru populație în limbile regionale sau minoritare, sau în versiuni bilingve;
c. să permită autorităților administrative să întocmească documente într-o limbă regională sau minoritară.

2. În ceea ce privește autoritățile locale și regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos,
Părtile se angajează să permită și/sau să încurajeze:
a. folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administrației regionale sau locale;
b. posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;
c. publicarea de către autoritățile regionale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare;
d. publicarea de către autoritățile locale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare;
e. folosirea de către autoritățile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuși, folosirea limbii (-lor) oficiale a (ale) statului;
f. folosirea de către autoritățile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fara a exclude, totusi, folosirea limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;

3. În ceea ce privește serviciile publice asigurate de către autoritățile administrative sau de către alte persoane care acționează în cadrul competenței acestora Părțile contractante se angajează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcție de situația fiecărei limbi și în măsura în care acest lucru este posibil:
a. să vegheze că limbile regionale sau minoritare să fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau
b. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri și să primească răspunsul în aceste limbi; sau
c. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri în aceste limbi.

4. În vederea aplicării dispozițiilor paragrafelor 1, 2 și 3 pe care le-au acceptat, Părțile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează:
a. traducerea sau interpretarea eventual solicitate;
b. alegerea și, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcționări și alți agenți publici;
c. satisfacerea, în măsura în care este posibil, a cererilor agenților publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizați în zona în care această limbă este folosită.

5. Părtile se angajează să permită, la cererea celor interesați, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare.

Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice

Art. 7.
21. În regiunile locuite de un număr semnificativ de persoane aparținând unei minorități naționale, persoanele aparținând minorităților naționale ar trebui să aibă dreptul să folosească limba maternă în contactele lor cu autoritățile administrative, în procedurile din fața instanței judecătorești și a autorităților judiciare.














Sus