Miercuri, 18 Octombrie 2017
Miercuri, 18 Octombrie 2017


Dialog

Adrian Mielcioiu: Refuzul lui Kelemen Hunor



Adrian Mielcioiu: Refuzul lui Kelemen Hunor
 
Prevăzătorul președinte UDMR a ținut să-i asigure pe maghiari, dar și să-i avertizeze pe români, că formațiunea pe care o conduce va refuza să participe la evenimentele oficiale care vor avea loc anul viitor cu ocazia împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire a românilor într-un singur stat, în care întâmplarea a făcut să se nască și el, devenind automat cetățean român de etnie maghiară. 

Faptul că domnul Hunor nu este cetățean român de etnie română demonstrează cât se poate de clar că statul român nu a urmărit să-i asimileze pe maghiari, așa cum declară ritos liderul UDMR în interviul pe care l-a dat cotidianului clujean de limbă maghiară.

Eu nu cred că maghiarii de astăzi prin liderul lor politic ar trebui să aducă vorba despre asimilare în Transilvania, și nu numai, și despre drepturi care li se refuză, pentru că istoria noastră lungă împreună i-ar face să roșească pentru faptele strămoșilor lor care umplu multe pagini la aceste două capitole. 

Proasta cunoaștere a istoriei pe care domnul Hunor o acuză în interviu e mai degrabă în avantajul ungurilor decât în cel al românilor. 

Nimic altceva nu a vrut liderul UDMR să transmită în acest interviu, decât un refuz preventiv, care să-l pună la anul în postura din care să ne reproșeze la fel de ritos că ne-a prevenit, în cazul în care vor apărea „defecțiuni” de partea maghiară cu ocazia Centenarului.

În ceea ce privește mesajul către maghiari, nu vreau să mă gândesc că a fost dat în spirit de avertisment, în ideea că maghiarii care vor sărbătorii Centenarul alături de concetățenii lor români (și vor fi destui, cu certitudine) vor suporta consecințe grele pentru gestul lor de prietenie și respect față de un eveniment foarte important pentru noi.

Revenind la componenta mesajului care li se adresează românilor, trebuie să îl asigur pe domnul parlamentar român Kelemen Hunor că românii nu le vor pretinde maghiarilor să se bucure alături de ei de Sărbătoarea Centenarului, pentru că dragoste cu sila nu se poate, în schimb românii se așteaptă din partea maghiarilor la acel tip de respect izvorât din toleranță și în care nu încape niciun gest ofensator la adresa celui cu care știi bine că vei fi împreună mult timp de-acum înainte.

Consider că Centenarul Marii Uniri este o ocazie unică pentru maghiari să ne demonstreze nouă românilor că sunt un popor civilizat și reconciliant, așa cum de altfel eu cred că sunt, din moment ce am acceptat să colaborez cu ei în cadrul proiectului de reconciliere româno-maghiară, „Corbii Albi”.

Minority Safe Pack – maghiarii ar putea să sărbătorească totuși

de Csaba Szabó - Cluj Napoca


Minority Safe Pack  maghiarii ar putea să sărbătorească totuși 2018

Dreptul de a iubi, de a sărbători, este dreptul fiecărui om. Nu poți obliga un om sau o comunitate, să sărbătorească, dacă această comunitate simte, că nu are ce sărbători. Dreptul de a te simți bine sau rău într-un loc, este un drept elementar. A obliga pe cineva să se simtă altcumva, decât simte, este o prostie.

Maghiarii din România nu se simt așa de bine, cum se sugerează. Dacă ar considera, că se simt bine, nu ar fi nevoiți să voteze un partid etnic, negăsind pe eșichierul politic românesc niciun partid, care s-ar angaja în a rezolva problemele specifice ale acestei etnii. Existența UDMR-ului, ca partid etnic, este cea mai bună dovadă, că problemele maghiarilor nu sunt rezolvate. 

Dacă ar fi rezolvate, maghiarii nu ar vota UDMR, si ar vota cine știe ce alt partid.

Acest UDMR reprezintă o bună parte a maghiarilor, fiind singurul reprezentant de seamă a unei minorități mari. Deci dacă președintele UDMR spune ceva, înseamnă că vorbește în numele unei etnii întregi. A sugera că UDMR este una și etnia maghiară alta – este o prostie. În societatea maghiară există un filtru incomparabil mai serios în a alege reprezentanții politici, decât în societatea română. 

Ergo: ceea ce spune Kelemen Hunor, este o sinteză a sentimentelor maghiare legate de 1 Decembrie.  

Gradul asimilării cunosc cel mai bine minoritarii. Deci dacă maghiarii spun, că asimilarea oficială a minorităților nu s-a terminat de tot, nu se referă neapărat la planul românizării orașelor maghiare (vezi proiectul mutării familiilor românești în Tg Mureș, cu scopul schimbării balanței etnice), deoarece acest fenomen era caracteristic unui sistem dictatorial.

Când maghiarii se plâng, și spun că nu au ce sărbători de 1 Decembrie se referă la nerespectarea acelor legi romanesti, care s-au votat într-un stat democratic, pentru a apăra identitatea maghiară: legea inscripțiilor bilingve, legea învățământului... Maghiarii se plâng și pentru faptul, că România nu respectă Carta Limbilor Regionale și Minoritare, al cărei slogan principal este: să încurajezi minoritarul să-și vorbească limba cât mai mult, să nu și-o piardă.

Desigur, societatea românească are dreptul de a fi complice la nerespectarea unor legi interne și internaționale. Maghiarii nu sunt proști, să ceară ceva ce nu are bază legală sau corespondent în UE.  

S-ar putea însă să aibă de sărbătorit și maghiarii în 2018, deoarece cele 1 000 000 de semnături ale minorităților autohtone europene (Minority Safe Pack ) vor muta problematica minoritară din curtea statelor membre în curtea UE. În 2018 vor apare legile generale europene ale minorităților, vor dispare discrepanțele dintre drepturile de autoadministrare ale minorităților europene.








Sus