Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Dialog

Ce a adus ,,marea unire” pentru poporul “reîntregit”?



Ce a adus ,,marea unire” pentru poporul “reîntregit”?

Se apropie 1 Decembrie 2018, 100 de ani de la ,,Marea Unire”! Ce au însemnat acești 100 de ani? Au fost ani prosperi, ani plini de bucuria ,,(re) intregirii neamului”? Au fost ani cu necazuri si supărări? Au fost ani normali?

Greu de răspuns dar este sigur că de atunci o ,,grupare” ciudată de ,,patrioți” au pus stăpânire pe țară și pe oameni!

Am trăit 100 de ani în tensiune stăpâniți de teama că ungurii ne vor Transilvania, teama că rușii vor toată Moldova, teama că proștii pot ajunge la conducerea țării, teama că sunt favorizate anumite regiuni în detrimentul altor regiuni, teama că vecinul ne spionează , teama că putem ajunge la pușcărie nevinovați - TEAMA a fost inrădăcinată în sufletul nostru în toți acești ani!

Ni s-a cântat ,,deșteaptă-te române”, ,,hai să dăm mână cu mână”, ,,te slăvim…” sau imnul regal pe care astăzi nu îl mai știe multă lume - cu ce folos?

Politicienii noștri au dat nordul Transilvaniei, Bucovina de Nord și Basarabia cu seninătate în timp ce poporul plângea, au dat toată țara ruților, au umplut pușcăriile, au făcut ca o bună parte a populației țării să se simtă străină pe pământul moșilor și strămoșilor lor, au construit palate și canale în timp că țara sângera...

Au vândut locuitori pașnici și gospodari pentru a umple buzunarele unor potentați, au împușcat pe toți cei care nu vroiau să înțeleagă că între noi și “lume” exista o graniță artificială păzită cu arma , etc, etc! Și am ajuns în ziua de astăzi când romanii se simt mai senini și “mai “acasa” la Budapesta decât la București, când ungurii nu mai sunt percepuți ca dușmani de moarte , când a vorbi ,,moldovenește” la Gyula, Szeged sau Budapesta nu este ,,rușinos “ așa cum este la Timișoara sau București unde riști să fii apostrofat și înjurat la fel ca cei care vorbesc ungurește și așa mai departe!

Ce a adus ,,marea unire” pentru poporul ,,reîntregit”?

Aproape nimic doar ură, dispreț , teamă și dorința de a pleca din țară.

Ce a adus ,,marea unire” pentru maghiari?

de Csaba Szabó - Cluj Napoca


Ce a adus ,,marea unire” pentru maghiari?

A adus și bine și rău.

Maghiarii s-au găsit învinși în Primul Război Mondial, și s-au găsit obligați de împrejurări să învețe și practic ceea ce cunoașteau până atunci din cărți, printre vorbe celebre: Vae victis! Adică: Vai celor învinși!

Însă răul cel mare nu a fost această schimbare a granițelor, deoarece oamenii aveau încredere în Franța și Anglia – două țări care sunt considerate și azi de mulți maghiari groparii Ungariei istorice –, și aveau totuși încredere și în Declarația de la 1 Decembrie, în care se stipulează printre altele AUTOADMINISTRAREA, o adevărată posibilitate pentru reclădirea unei Românii sărace, inculte, fără tradiții administrative, democratice și politice.

Nu a fost așa. Maghiarii s-au găsit într-un mediu considerat de ei nedemn – un mediu în care cuvântul dat, legea scrisă și nescrisă nu are valoare. Stalin mai încerca să salveze ceea ce se putea, înființând Regiunea Autonomă Mureș Maghiară, oferind un colac de salvare maghiarimii, a cărei orașe au început să fie românizate. Clujul, Oradea, Satu Mare... orașe ungurești, cu tradiții civilizatorice de temut și-au pierdut caracterul maghiar, născându-se astfel mugurii a două societăți: una maghiară cu ochii spre Budapesta, și una românească, cu ochii spre... trecut.

Pe scurt astea au fost cele rele.

Cele bune însă sunt tot așa de însemnate. Simțind presiunea asimilitoare a noului stat român, comunitatea maghiarilor și-a schimbat ritmul de viață. Au învățat și au lucrat, că știau că pentru a supraviețui, trebuie să fie de două ori mai buni ca românii. Au asimilat două culturi – un avantaj enorm.

Mediul urban – orașele ungurești – au fost promotorii unei educații pretențioase, cu care s-a putut opri cât de cât ucigașa mentalitate românească „mai rău să nu fie”.

Dar hai să vedem, ce a rămas după 100 de ani pe câmpul de luptă, ce generații s-au născut, ce vise au, unde-și vor întemeia familii?

Noi maghiarii am devenit cetățeni dubli, cu ochii spre frumoasa Budapesta și spre un guvern maghiar care are ușa (și portmoneul) deschis pentru maghiarii de peste hotare.

Maghiarii mai au deci o viață de rezervă... cea legată de națiunea maghiară, din care fac parte.

Și e foarte bine așa. Dacă nu trăiam ca și minoritari în astfel de condiții, acum poate și noi am fi cetățenii unor vremuri... fără orizonturi.







Sus