Luni, 18 Februarie 2019
Luni, 18 Februarie 2019


Dialog

Târgumureșeni români, treziți-vă!




Târgumureșeni români, treziți-vă!

Am așteptat în zadar ca să ne dați crezare: nu vrem și nici măcar nu avem cum să Vă furăm țara. Am dat dovadă de bun-simț față de Voi, „am luat lecții” de limba română, am fost de acord ca să devenim cetățeni de rangul doi.

Am lăsat deoparte revendicarea drepturilor care ni se cuvin, am devenit supuși, am renunțat la „csókolom” în favoarea lui „săru-mâna”. Tot în zadar.

Politicienii noștri nu au insistat în a promova folosirea limbii materne la ședințele administrației publice locale. Pentru ei a fost mai importantă îmbunătățirea relațiilor româno-maghiare. În clădirile restituite comunității noastre copiii voștri și ai noștri au învățat împreună. Însă, în mod nedrept, într-un mediu exclusiv de expresie română. Nu ne-am dedat la combinații de ordin separatist, nu V-am creat necazuri, nu am tulburat liniștea orașului. Am intrat în hora Voastră.

Atât în cadrul instituțiilor de stat, cât și în cele publice. Ne-am resemnat cu situația existentă. Nu ne întrebați din ce motiv. Poate în interesul conviețuirii pașnice, sau poate din lipsa unei alte soluții. Nu ar fi trebuit să Vă inspirăm teamă, pentru că aidoma vouă, și noi avem lideri luați în vizor pentru fapte de corupție, lacomi după bani și putere. În pofida tuturor celor înșirate mai sus, din păcate, în locul împăcării sincere, Voi ați preferat mirajul ideilor naționaliste și calea soluțiilor formale, fără de substanță.

Spre deosebire de Târgu-Mureș, la Cluj-Napoca prinde aripi spiritul transilvan. Unul dintre promotorii principali ai autonomiei regionale este Sabin Gherman. Susținătorul marcant al inscripțiilor și plăcuțelor triligve este Tudor Duică. În orașul nostru nu reușim să găsim nici cu lumânarea o personalitate care, în măsura lui Gherman și Duică, să mobilizeze comunitățile locale în spirit civic.

Activitatea doamnei Smaranda Enache este deosebit de valoroasă, însă îi lipsesc atât tenacitatea, cât și forța. În Târgu-Mureș nu avem activiști civici români care să impulsioneze apropierea comunităților noastre, inclusiv prin postarea pe rețelele de socializare ale aspectelor legate de cultura, istoria și doleanțele minorităților naționale. Printre care autonomia regională (în favoarea ambelor comunități) și plăcuțele stradale bilingve.

Lipsa activiștilor civici români este însă compensată de numărul mare de politicieni și alte personalități publice care tac mâlc în fața discriminărilor care ne apasă zi cu zi. Ei nu susțin nici măcar ceea ce este garantat prin lege, și anume utilizarea limbii materne în spațiul public. Nu par a fi deranjați de situații fără sens, deși primarul municipiului nostru a fost amendat în mai multe rânduri pentru decizii incorecte.

Acești oameni se complac în faptul că sunt umiliți de guvernanții de la București, și, pe deasupra, asistă cu brațele încrucișate la discriminarea etnică fățișă a concetățenilor maghiari din orașul nostru comun.

Târgumureșeni, treziți-vă!

Originalul AICI
       


Târgu Mureș – welcome to the club!

de Csaba Szabó - Cluj Napoca


Târgu Mureș – welcome to the club!

Citind articolul care dorește a fi un manifest sincer din partea maghiarilor târgumureșeni – prin portalul Kozpont.ro - către intelectualitatea română din același oraș, pentru ca aceștia să se implice mai mult în sprijinirea cerințelor maghiare vizavi de rezolvarea problemelor specifice ungurești din oraș, m-am simțit atins.

Deși această provocare la dialog este adresată românilor din Târgu-Mureș, mi-am permis să vă răspund eu, un maghiar din Cluj-Napoca.

Sunt un maghiar din acel oraș, pe care domniile voastre îl dați ca exemplu pentru conviețuirea româno-maghiară, axându-vă mai ales pe existența a mai multor intelectuali români clujeni, care concep conviețuirea româno-maghiară într-un spirit european, promovând chiar ideile de bilingvism și autonomie de diferite tipuri (concepte care în alte regiuni provoacă isterie). Ba mai mult, există intelectuali care adună semnături de la etnicii români pentru plăcuțe bilingve și sunt și intelectuali români, care vor să se declare – simbolic desigur – maghiari, ca să „crească” procentajul maghiarilor spre miraculoasa cifră de de 20 la sută.

Într-adevăr, în Cluj-Napoca sunt cu sutele personalități române, cu care poți discuta orice despre istorie, cultură și politică, fără să simți nici o secundă, că partenerul de discuție este de etnie română și nu maghiară. Da, pe Wikipedia se poate citi, că arhitectul Virgil Pop, secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, a declarat că odată cu stema ar trebui revenit și la denumirea oficială de Cluj, arătând: „cu o stemă și o denumire pentru cimpanzei” orașul nu ar avea vreo șansă de a deveni capitală culturală europeană.

Universitatea Babeș-Bolyai are un rector, care nu numai că a acceptat să fie unul dintre cei 12 lectori a volumului O istorie a maghiarilor, dar a și ajutat colectivul tânăr de autori, să evite capcanele subiectivismului maghiar, respectiv român. Ioan-Aurel Pop – rectorul UBB – este nu numai încurajatorul și sprijinitorul moral al portalului www.corbiialbi.ro, dar și colaboratorul său, asumându-și riscul ca articolele sale să fie huiduite pe Facebook.

Primarul Boc – cu toate minusurile sale – salută maghiarii și în 15 Martie și de 20 August cu Jó napot kívánok, sugerând maghiarilor, că da, înțelege ce este în sufletul maghiarilor în aceste zile.

Aș putea lărgi lista – desigur așezând în grupul „fruntaș” pe cei nominalizați în articolul-manifest publicat de Kozpont.ro: Sabin Gherman, Teodor Duică –, dar nu vreau sa lungesc până la infinit.

Stimați târgumureșeni maghiari! Acești români care ne sunt parteneri în lupta noastră în a face conviețuirea româno-maghiară mai bună în Cluj-Napoca au în comun cu maghiarii cel puțin un lucru: concep patriotismul ca o muncă grea.

A fi patriot înseamnă muncă. A face ceva pentru nația ta înseamnă muncă grea, diplomație, perspicacitate, compromisuri și cunoștințe minime în domeniul științelor care dirijează de multe ori decizia oamenilor: psihologia maselor. A face ceva pentru nația lor înseamnă pentru ei căutarea căilor de colaborare cu celelalte nații, înseamnă eforturi sincere de a înțelege cum gândește celălalt, de ce se teme celălalt, ce vrea să evite celălalt, ce îi doare pe celălalt.

Acești români, de care pomenim fără voia lor – sunt partenerii maghiarilor în lupta comună pentru un oraș și mai prosper. Dar pentru un astfel de parteneriat e nevoie de două părți: una română și una maghiară.
Partea maghiară în Cluj-Napoca este reprezentată de oameni care luptă pentru un oraș și mai european, și lupta pentru drepturile specifice ale minorității maghiare îl concep în cadrul acestei lupte comune. În Cluj drepturile specifice ale maghiarilor sunt promovate ca părți componente ale unor strategii generale care vizeaza bunăstarea generală.

Această alegere a maghiarilor ca să fie partenerii românilor în lupta pentru bunăstarea tuturor, precum simțul diplomatic ieșit din comun a unor pedagogi maghiari de înaltă clasă, și-a dat roadele încă în 1990, când s-au format cele cinci licee maghiare, fără scandal. Până ce în Târgu Mureș și acum, la 25 de ani distanță se mai dau „lupte” pentru un liceu maghiar, în Clujul cu abia 20 la sută maghiari această tematică este fără obiect.

Consiliul județean Cluj îl are ca președinte (temporar) pe Vákár István Valentin, un tehnocrat care este stimat de toți nu pentru faptul că e și ungur și român, sau că este udemerist, sau că vorbește perfect românește, ci pentru faptul că este un excelent specialist în depunerea proiectelor internaționale. Consilierul lui este Kerekes Sándor, un alt specialist de temut. Deci practic județul Cluj este condus de „unguri”, însă în Cluj-Napoca acest fapt este conceput total altfel ca în regiunile isterice, deoarece Clujul a ajuns deja la acel nivel, pe care consilierul de Sfântu Gheorghe, Mădălin Guruianu a formulat tranșant în „poruncile” sale: să nu iei în apărare un netrebnic (neperformant), numai pentru faptul că este „de-al tău”.

În Cluj a forma echipă civică comună româno-maghiară este nu numai acceptat și agreat de societate, ba chiar este la modă. Câștigarea titlului de capitală europeană a tineretului se leagă de un grup civic maghiar, punerea în parctică însă se leagă deja de multe alte organizații, preponderent românești.

Deci stimați târgumureșeni maghiari! Parteneriatul cu românii vă va aduce intelectuali români de talie națională, cu care veți putea schița viitorul comun al orașului Dumneavoastră.

Nu există un Târgu Mureș românesc sau unguresc. Este un singur oraș, al cărui atmosferă nu depinde de schimbarea procentajelor etnice (romii nu prea sunt luați în calcul), ci de bazele conviețuirii, care odată depuse, vor deveni temelie pentru un nou început.

Vă spun sincer, eu, ca maghiar din Cluj-Napoca – și ca fondatorul-coordonatorul acestui proiect gigant româno-maghiar ce se numește www.corbiialbi.ro – văd deocamdată două lumânări firave la capătul tunelului Târgu Mureș.

Primul este Teatrul Național Târgu Mureș.
Al doilea: acest articol-chemare publicat de portalul Kozpont.ro. Felicitări! Welcome to the club!

    











Sus