Miercuri, 22 Mai 2019
Miercuri, 22 Mai 2019


Dialog

Cartonaș verde pentru meciul maghiaro-român



Înființarea unui portal de informații, despre vâltoarea civică maghiară din România destinat publicului românesc, este o idee mai veche a Clubului Media „Corbul Alb”.
Clubul, format din jurnaliști din Transilvania care, în redacțiile lor, ba chiar și în timpul lor liber, se dedică societății ca ziditori altruiști ai punților dintre cele două maluri etnice, a luat decizia înființării acestui portal la îndemnul final al unui... meci de fotbal.

Nu, nu la meciurile furtunoase de fotbal mă refer acum, deși multe am avea de analizat noi, maghiarii și românii chiar și cei de dincolo de Prut, pe această temă, ci la publicarea volumului O istorie a maghiarilor în colecția „Corbul Alb” a Editurii Világhírnév din Cluj. Acest volum trebuia să apară mai demult, deoarece societatea românească nu prea are informații despre istoria în ansamblu a maghiarilor. Această istorie a Transilvaniei a fost redusă la câteva subiecte, cum ar fi „cine au fost primii aici”, originile Huniazilor sau ocuparea Budapestei de către armata română în 1918 și 1944.

Haideți să recunoaștem, cam atât știe românul de rând din România despre istoria maghiarilor, istorie definitorie secole întregi pentru Europa Centrală, și despre evenimentele pomenite cu mândrie, vezi cruciada lui Andrei al II-lea sau annalele Angevine referitoare la steagurile maghiare pe cetățile din Neapole.

Nici despre viața civică a maghiarilor din Transilvania nu se știe foarte mult. Clișeele înrădăcinate își adună în grupuri mari adepții.

Ce vor ungurii? Ce mai vor iarăși? Dacă nu le place, să-și ia valizele, noi suntem stăpânii, ei sunt doar musafiri pe-aici, cam astea sunt sloganurile anti-maghiarismului, momentan în vogă. Rar, chiar foarte rar găsești câte-un reportaj pozitiv despre viața cotidiană a maghiarilor, iar despre faptul că acești maghiari își pun umărul la reclădirea unei Românii moderne – poți auzi și mai rar. Deși...

Dar să revenim la meci. La meciul maghiaro-român, ca un simbol original – cu un caracter concomitent mioritic și pro-european – al conviețuirii celor două națiuni. Simbol in vitro, și simbol in vivo.

La prezentarea volumului O istorie a maghiarilor, opera Clubului Media „Corbul Alb, am făcut o comparație mult apreciată de presa internă, de cea din Ungaria, ba chiar și în Moldova de peste Prut, unde prin concursul Ambasadei Ungariei din Chișinău s-a „autosesizat” binevoitor chiar și Universitatea de Stat din Chișinău, a cărei Facultate de Istorie ne-a și invitat să prezentăm viziunile noastre constructive studenților moldoveni. Și acum comparația de care pomeneam suna în felul următor:




„În ecuația maghiaro-română această tematică a istoriei maghiarilor poate fi comparată cu un meci de fotbal, care se întrerupe tradițional în primele sale momente, cu cartonașele galbene și roșii de rigoare, pe ideea: cine a ajuns mai repede pe aceste meleaguri? Iese un scandal mare și meciul se întrerupe. Astfel istoria lungă și interesantă a maghiarilor, cu cruciada lui Andrei al II-lea în Țara Sfântă, sau Angevinii care puneau steagurile uriașului stat maghiar pe cetățile Italiei de Sud, cu Ștefan Báthory, regele polonez, rămâne în ceață. Nu prea se știe nici despre regele-împărat Sigismund, care era pe vremea sa cel mai mare suveran al Europei; nu se știe despre Rákóczi Ferenc, despre care circulă mituri în Franța, sau Ludovic de Anjou, a cărui idee de a-l trimite pe comite Drag olaco de Bedeuhaza în Moldova în jurul anului 1347 a pornit practic firul istoriei Moldovei și implicit și a Republicii Moldova. Acest grup de istorici tineri, maghiari și români, formați la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, alături de Clubul Media „Corbul Alb”, au decis să arbitreze acest meci, până la capăt. Adică să scrie o istorie a maghiarilor, care ține nu numai până în secunda 896,  descălecatul maghiarilor, ci merge până la capăt, până la refondarea Grupului de la Vișegrad – altminteri tot o idee veche Angevină –, respectiv intrarea în UE.”

Până aici comparația.

Haideți să trecem însă pe un stadion mai deschis: societatea maghiară în sine din Transilvania.

Stimați cititori ai acestui portal, portal de contact, cum îl numim noi, vă invităm, începând de azi, să savurați acest meci aparte. Dialoguri, reportaje, eseuri, interviuri, analize, maghiari și români laolaltă, nu întotdeauna de aceeași părere, dar cu aceeași credință în importanța așezării punților spre un viitor comun!

Un meci cu un public român mereu incitat de nou și tot ce este interesant, cu jucători autohtoni căliți în dialogurile maghiaro-române și, desigur, cu o echipă de arbitrii obiectivi: cronicarii-corbii de la Clubul Media „Corbul Alb” din Cluj.

Fluier de început! Subsemnatul, în calitate de arbitru de centru și conducător de joc, arăt cartonaș verde acestui meci. Multă baftă, Portal de Contact „Corbul Alb”!

Vremurile au rânduiala lor

de Mihai Horațiu Josan - Aiud


Portalul de contact român-maghiar, așa cum reiese din obiectivele pe care le atribuiți acestui ambițios proiect de dialog interetnic, tributar nevoii acute de reconciliere, mai mult decât necesară în peisajul nostru național, social și politic, este un demers lăudabil, care merită toată aprecierea noastră și ne determină să contribuim, cu mult drag și de fiecare dată când vom avea ocazia, la reușita sa.

Valoros prin excelență, acest edificiu solemn al colaborării româno-maghiare, la care, la rândul nostru, sperăm să punem cât mai multe cărămizi, va deveni, cu certitudine un punct de reper foarte bine ancorat, în tot ceea ce va însemna dezvoltarea unei societăți coerente, în care, vectori mobilizatori, de genul solidarității și coeziunii sociale să se impună la nivelul sensibilității și mentalului colectiv, prevalând în fața oricăror altor factori negativi sau distorsiuni dictate de prezumptive și încă false nevoi de „reglare a unor conturi” între etnii.

Elogiem, încă de la început, acest demers, realmente util și eficient, având de partea argumentelor pe care le promovăm, certitudinea că se poate, dovedită de însuși exemplul comunității aiudene. O comunitate așezată, care demonstrează, în mod necontenit, că barierele inter-etnice nu mai sunt demult o stavilă în fața unui proces firesc de coabitare socială iar jocul ierarhiilor și confruntărilor dintre diversele categorii sociale care compun urbea, reprezintă doar aspecte pozitive ale unei dezvoltări armonioase, bazată pe competitivitate și nevoia constantă de a performa în diferite domenii.

La Aiud, comunitatea pe care o reprezentăm a înțeles că istoria ne-a oferit, de-a lungul timpului, multe exemple, atât pozitive cât și negative iar pentru interpretarea acestora, atât românii, cât și maghiarii au conștientizat cel mai important lucru: istoria se judecă din prisma timpurilor în care s-au petrecut respectivele evenimente, pentru că „vremurile au rânduiala lor” și nu trebuie căutate explicații în prezent sau, mai mult, exacerbate acele asperități care nu-și mai au sensul acum.



                              Aiud - Turnul dogarilor și Biserica Reformată

Fără a avea pretenția că totul e perfect, și acceptând ideea că stă în puterea noastră ca lucrurile să fie și mai bune, putem totuși, din acest punct de vedere, să afirmăm că aiudenii trăiesc în prezent și încearcă să găsească soluții pentru prezent și pentru viitor, indiferent de etnia din care fac parte.

Concluzionând, ne exprimăm încrederea că demersurile dumneavoastră, elitare sub aspectul intențiilor de a crea un mediu de dezbatere propice dezvoltării de mentalități și atitudini care să genereze comportamente sociale dezirabile la nivelul unei conviețuiri româno-maghiare firești, vor fi receptate în mod corespunzător la toate nivelurile societății românești, începând de la factorii de decizie din politică, administrație, instituțiile publice și până la marea masă a locuitorilor acestei minunate țări în care conviețuim.

Suntem siguri că mai este mult de muncă pe acest tărâm al reconcilierii româno-maghiare dar odată demarate aceste activități, prin intermediul cărora, puterea de asimilare a exemplului și valorizarea modelelor să fie elementele de legătură ale dezbaterilor, avem certitudinea că direcția în care ne îndreptăm este una coerentă și corectă.

Mihai Horațiu Josan
Primarul municipiului Aiud  







Sus