Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Cotidianul de dreapta Magyar Nemzet (mno.hu) publică azi un editorial semnat de Lukács Csaba – un jurnalist care cunoaște foarte bine România -, în care acesta prezintă societatea românească ieșită în stradă ca fiind un exemplu pentru Ungaria, unde lumea – conform autorului – se obișnuiește prea repede cu corupția aleșilor.



Legiferarea este sarcina și responsabilitatea Parlamentului. Modalitatea de adoptare legislativă prin OUG este, în opinia noastră, inacceptabilă. Prin urmare, UDMR propune semnarea unui acord politic între partidele politice, un pact prin care fiecare formațiune să-și asume responsabilitatea ca, în cazul accederii la guvernare, nu va modifica prin OUG Codul Penal și Codul de Procedură Penală. Aceste tipuri de modificări trebuie făcute prin proiecte de lege și dezbateri în Parlament



Eu nu fac politica dar am un mesaj pentru cei care ies în stradă: să vegheze în continuare la respectarea democrației. Suntem o democrație tânără și ar trebui să veghem ca democrația să fie cel mai sfânt mesaj pe care să îl transmitem celor care vin după noi.



În aceste zile intelectualii din Bucovina de Nord s-au săturat de această politică de mușamalizare a realităților și au formulat o scrisoare deschisă președintelui „pro-european” Porosenko, prin care atrag atenția asupra “situației deplorabile privind asigurarea drepturilor comunității românești din Ucraina”. În scrisoarea deschisă protestatarii demască tendințele asimilatoare fățișe ale administrației ucrainiene, care ucid la nivel educațional, obstrucționând pe diferite, căi directe și indirecte, românii să-și educe tinerii în limba maternă, la toate nivelele. Noua politică referitoare la predarea limbii române din această regiune seamănă cu sloganul „Trăiți în Ucraina, vorbiți ucraineana”. Iată un fragment:



Dacă, spre exemplu, comparăm bagajul genetic al românilor cu cel al maghiarilor, vorbitorii unor limbi atât de diferite care, totuși, la nivel lexical și-au împrumutat cuvinte una alteia de-a lungul lungilor secole de vecinătate, vom constata că sunt atât de asemănători la nivel genetic, pe cât le sunt de diferite limbile. Cu alte cuvinte, pe români și unguri îi despart mai mult limbile decât bagajul lor genetic. Ambele etnii sunt un amestec de influențe comune, din care cea slavă este dominantă.



22 ianuarie, ziua în care Kölcsey Ferenc a finalizat strofele poeziei Hymnus în 1823 – devenit ulterior textul imnului maghiarilor –, este considerată peste tot în lume Ziua Culturii Maghiare. În toate orașele culturale în care trăiesc comunități importante de maghiari, se sărbătorește această zi cu mult fast, cu decernări de premii importante în obiecte de artă și bani. Paralel cu serbările din Ungaria, societatea maghiară din Transilvania și-a fondat propriul sistem de premii cu numele de Premiul pentru Cultura Contemporană Maghiară din Transilvania – premii care sunt decernate în trei categorii: literatură, artă și creație muzicală. În 2013 – primul an când s-au decernat aceste premii de către organizatori (UDMR) –, cecul primit de laureați era de 10 000 lei.



Ca o concluzie: tematica folosirii limbii maghiare în România nu este o problemă româno-maghiară, ci este una strict românească. Societatea românească trebuie să decidă: respectăm legi și semnături, sau nu. Noi maghiarii așteptăm cu mare empatie răspunsul.




Sus