Miercuri, 15 August 2018
Miercuri, 15 August 2018


Kontakt



În fiecare an, de Ziua Maghiarilor, gătite în haine de Duminică, gazdele primesc oaspeți care vin să-i cinstească pe eroii căzuți la Revoluția de la 1848. Nu contează că morții sunt maghiari. Vin și vecinii români, mândri că pe strada lor e sărbătoare. Și îl ascultă toți, români și maghiari, pe primarul (român) care ține câte o scurtă cuvântare de pe terasa casei.



Așa cum nouă ne place că e ziua lui Eminescu, dar Doamne dā să nu ne vinā la bac, și ungurii se bucură de ziua lui Petőfi și cum sărbătorim noi 1 Decembrie și ei sărbătoresc ceea ce le încălzește sufletul!



Primul aspect ar fi faptul că oricât ar fi de necredibil, majoritatea românilor din România nici măcar nu știu de existența acestei comunități din afara granițelor țării, dar nu este singura despre care nu se spune nimic, nu se informează populația țării, astfel nici nu se află doar accidental de ele, uneori fiind prea târziu.



”Auzi mă române, care tot te plângi de București și România, degeaba iți pare rău de 1 Decembrie, că faptul este consumat. Ați ales România, gata. Reclamații ulterioare nu se primesc...”



Credem de asemenea că avem numai de învățat din modul lor de organizare și din solidaritatea extraordinară de care dau dovadă secuii în fața unei avalanșe de atacuri murdare, venite dinspre o parte a clasei politice românești și a unei largi părți a mass-media. Credem că eforturile lor sunt extrem de necesare pentru ca administrația centrală să-și schimbe atitudinea arogantă și centralistă și să demareze un dialog onest și corect, cu noi, ardelenii.



Căci secuii au vrut mereu libertate și au luptat pentru ea, indiferent că asupritorii vorbeau aceeași limbă cu ei sau nu. Cred că și din acest punct de vedere avem ce învăța de la ei. În anul Centenarului, să le mulțumim, așadar, secuilor că au avut o contribuție decisivă la “realizarea Unirii supt Mihai Voievod Viteazul”.



Ideea de a invita Ungaria de a investi în societatea maghiară din Transilvania, ca să-și protejeze maghiarii de peste hotare, părea la început un gest cinic, sugerând parcă îndemnul: ”Dacă vreți ca maghiarii voștri să trăiască mai bine, băgați mâna în buzunar”. Însă, seriozitatea cu care Ungaria își apără drepturile conaționalilor săi din Ardeal, a transformat această idee într-un adevărat proiect de țară, îndemnând maghiarii să se gândească tot mai des la Budapesta și tot mai puțin la București.




Sus