Luni, 18 Noiembrie 2019
Luni, 18 Noiembrie 2019


Kontakt



Așa că eu aleg să rămân acasă! În Ungaria merg doar în vizită! Prefer să fiu jignit pentru ceea ce sunt, decât desconsiderat pentru ceea ce nu sunt!



Când toată lumea își va serba sărbătorile în acest mod, neîndreptând-o împotriva nimănui, oamenii vor învăța să se stimeze reciproc. Iar stima reciprocă înseamnă și stima față de simbolurile comunităților de care aparținem.



Stând la serbare, după lungi minute de meditare asupra lucrurilor relațiilor româno-maghiare, m-am hotărât să-mi fac loc în mulțime, să trec pe la colegul meu român, să-i spun: mulțumesc, și scuze pentru atitudinea mea stupidă. Nu mai țin minte ce s-a întâmplat, că nu am reușit să dau de el. Apoi am uitat toată povestea.



Unde a fost dreptul de reprezentare în corpurile legiuitoare, când din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, nu a făcut parte nici un reprezentant al comunităților etnice? De la început am pornit cu aere de stăpîni, iar rezultatul nefast al acestei politici îl trăim din plin și astăzi. Transilvania, Banatul și Bucovina, au fost tratate ca niște teritorii cucerite, acesta este tristul adevăr...



Călătorind cu ocazia, un biet student maghiar, care nu vorbea prea bine româna, dar vroia să ajungă la destinație fără o para chioară în buzunar! M-au lăsat adesea la marginea drumului, dar omul acesta de care v-am povestit a rezumat esența autostopului, a relației dintre români și maghiari, dar și a vieții: omenia.



Tinerii valoroși pleacă, iar cei rămași acasă par a nu face față provocărilor economice și sociale. Multe sate, chiar și orășele, încep să arate ca niște comunități muribunde, cu șomaj ridicat, fără tineret, fără investiții. Liderul UDMR Mureș, Brassai Zsombor, a declarat după alegerile recent încheiate că, potrivit unui sondaj intern al Uniunii, cel puțin 20 la sută din populația maghiară a satelor mureșene lucrează afară



La începutul anilor nouăzeci, dintr-o eroare de neînțeles nici pănâ astăzi, ne-am pricopsit cu un primar care și-a băgat în cap că statuia lui Mathias Corvinul trebuie să dispară din centrul Clujului. Respectivul uitase, că simbolul orașului, cunoscut peste mări și țări, nu este nici al lui, nici al strămoșilor săi, ci aparține Clujului, un simbol secular al fraternității tuturor care locuiesc pe malurile Someșului.




Sus