Marţi, 20 Noiembrie 2018
Marţi, 20 Noiembrie 2018


Kontakt



„Nu te du, mamă, acolo că te taie ungurii!” (vecina mea de bloc). Nu m-au taiat ungurii. Mi-au tăiat, însă, de la rădăcină toate prejudecățile, toate îndoielile și toate întrebările retorice pe care mi le puneam gândindu-mă la conviețuirea cu ei într-un spațiu în care sunt covârșitor majoritari.



Multe, dacă nu toate aceste practici și măsuri din Ungaria pot fi preluate în Republica Moldova, dacă ne dorim integrare europeană reală, nu lozinci sau declarații sterile.



Și nu știu dacă datorită acestui entuziasm, sau nu, dar când presa mergea acasă de la acest meeting cu mijloacele de transport în comun, pe ferestrele noilor autobuze clujene puteau citi în premieră cel puțin două citate din operele poeților maghiari contemporani din Cluj-Napoca: prof.universitar Egyed Emese și Tompa Gábor, cunoscutul director al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. A fost un sentiment catartic. Dar oare cât va ține?



Însă tocmai Capesius l-a trimis pe Gyurika la stânga, când copilul a fost luat de lângă mătușa cea tânără și i se porunci să se alăture bunicilor. Băiețelul care tocmai împlinise 7 ani, ar avea 70 de ani acum. Dar Gyurika a rămas copil pentru totdeauna. În ultima fotografie zâmbește trist, cu o privire mult prea matură, înțeleaptă.



Legenda spune că primul om care a apărut în Transilvania a fost un... ungur. Și după ce a descălecat de pe cal, să bea apă, când s-a întors nu a mai găsit calul, ci numai un bilețel pe care scria: „MULȚAM FAIN”



Odată ajunși la putere, politicienii uită de unde au plecat și de ce au ajuns în scaunul catifelat! Nu mai țin cont de etnie, de promisiuni electorale, de nimic, doar să-și păstreze locul călduț cât mai mult!



Și vorbesc ziarele, și urlă politrucii. De parcă nu ar ști, de parcă nu ar fi văzut, pe suprafața plată a unei cești de apă, ochi și picături de ochi ulei de măslină, care se unesc! Și mai departe vom da și mai mulți, mână cu mână, ochi de ochi, in legea firii!




Sus