Duminică, 23 Septembrie 2018
Duminică, 23 Septembrie 2018


Kontakt



– Coordenez șase miculași (Mikulás=Moș Nicolae) și opt crampuși – mărturisea „șeful miculașilor” –, și nu am treabă ușoară. Numai pe ziua de azi avem 23 de cereri, de a ne prezenta îmbrăcați în costum clasic de miculaș la școli, grădinițe, case particulare, familii, ba chiar și la un bazin de înot. Părinții dau telefoane la centrul de miculași, adică secretariatul Asociației Studenților Maghiari din Cluj-Napoca, și descriu, unde trebuie să trimitem miculașii și care este coreografia.



Astfel, nu mă mai deranjează deloc când publicul român aplaudă în picioare. Mă ridic și eu, dacă simt că vine din suflet acest gest, dacă nu, rămân așezat, cu riscul de a rămâne solitar în manifestarea mea aparent mai ponderată.



Așa că eu aleg să rămân acasă! În Ungaria merg doar în vizită! Prefer să fiu jignit pentru ceea ce sunt, decât desconsiderat pentru ceea ce nu sunt!



Când toată lumea își va serba sărbătorile în acest mod, neîndreptând-o împotriva nimănui, oamenii vor învăța să se stimeze reciproc. Iar stima reciprocă înseamnă și stima față de simbolurile comunităților de care aparținem.



Stând la serbare, după lungi minute de meditare asupra lucrurilor relațiilor româno-maghiare, m-am hotărât să-mi fac loc în mulțime, să trec pe la colegul meu român, să-i spun: mulțumesc, și scuze pentru atitudinea mea stupidă. Nu mai țin minte ce s-a întâmplat, că nu am reușit să dau de el. Apoi am uitat toată povestea.



Unde a fost dreptul de reprezentare în corpurile legiuitoare, când din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, nu a făcut parte nici un reprezentant al comunităților etnice? De la început am pornit cu aere de stăpîni, iar rezultatul nefast al acestei politici îl trăim din plin și astăzi. Transilvania, Banatul și Bucovina, au fost tratate ca niște teritorii cucerite, acesta este tristul adevăr...



Călătorind cu ocazia, un biet student maghiar, care nu vorbea prea bine româna, dar vroia să ajungă la destinație fără o para chioară în buzunar! M-au lăsat adesea la marginea drumului, dar omul acesta de care v-am povestit a rezumat esența autostopului, a relației dintre români și maghiari, dar și a vieții: omenia.




Sus