Marţi, 19 Februarie 2019
Marţi, 19 Februarie 2019


Kontakt



Pe unguri inițial i-am urât, mai ales prin prisma educației școlare și a literaturii epocii anterioare lui 1989. Treptat, dorind să-i combat, am început să caut tot felul de lecturi despre ei, ca să aflu și punctele lor de vedere, în chestiuni în care românii se află pe poziții opuse. În ultimii ani am și cunoscut câțiva unguri, de diferite vârste și categorii sociale. Sunt oameni curați, inteligenți, corecți, foarte patrioți, extrem de impresionabili, orgolioși, harnici, chiar ospitalieri, un amestec de energie și depresie. Un proverb maghiar spune că "plângând se înveselește ungurul", ceea ce înseamnă că pe fond, tristețea e sentimentul predominant.



Au apărut profesorii tineri de la universități, care în fruntea studenților lor începeau să facă mișto de simbolurile maghiare, expunând fotografii despre ispravele lor – știind că nimeni nu va lua măsuri, și societatea română va trage iar cu ochiul, gândind, că nu strică să dai în ungurii tăi. Acum a sosit știrea cu tânăra care încearca să dea foc steagului maghiarilor la Oradea. În fața tuturor. Fără frică. Without Fear. Brave New World.



Proiectul de lege pornește de la premisa că maghiarii sunt cofondatorii României moderne, și au dreptul de a-și exprima liber si neîngrădit apartenența la o comunitate națională, au dreptul să-și facă strategie proprie de supraviețuire stabilind ei înșiși ce este benefic și util lor, majorității rămânând numai gestul de a lua la cunoștință voința aferentă a minorității.



2019 începe deci bine pentru maghiarii din Ardeal, proiectul național de sprijin alocat de către Ungaria acoperind tot mai multe nișe ale existenței minoritare, contrabalansând nepăsarea statului român. Alocațiile sosite pentru micii gospodari și intreprinzătorii familiali, pentru academiile de sport din Ținutul Secuiesc, sporurile pentru cei care lucrează în sistemul de învățământ maghiar – par să rotunjească încetul cu încetul conturul unei societăți maghiare autonome în România.



"Nu dorim să apărem ca o replică a Alianței Vestului, nu suntem un proiect cu tentă politică, ne dorim doar dezvoltarea Transilvaniei de Nord. Prin acest demers nu ne dorim să avem o relevanță doar la nivel regional sau național, ci să construim ceva bun și pentru Europa și să sprijinim demersul european de a aduce, de exemplu, Ucraina, mai aproape de stabilitate și echilibru”, a spus Cherecheș.



La scurt timp după Unire, Vasile Lucaciu i se confesa profesorului Aurel I. Coza: „Eu îmi tem națiunea, acel popor copil care atât de ușor poate fi indus în eroare. Căci vezi, și cele mai sfinte idealuri își au profitorii lor, care nu se interesează decât de scopurile lor egoiste, se introduc, se vâră unde nu sunt chemați, și pentru că nu sunt scrupuloși, le reușește. În acest timp, adevărații luptători ai cauzelor mari, care și-au contopit viața lor în interesul general obștesc, se prăpădesc și sunt desconsiderați și dați la o parte, ba de multe ori persecutați. (...) Noi, luptătorii unirii ne-am făcut datoria. Acum vine epoca acelora care s-au ascuns când a fost vorba de fapte și de sacrificii, dar acum, după izbândă, apar la suprafață și cu lozinci mari pe buze caută să culeagă laurii”.



Centenarul ar trebui să fie plin de drapele, ale tuturor regiunilor țării, ale diverselor minorități, ale cultelor diferite ce compun azi România. În loc să ne deranjeze că se dansează lângă un monument al ostașului Român ar trebui să ne bucure acest lucru.




Sus