Miercuri, 19 Septembrie 2018
Miercuri, 19 Septembrie 2018


Kontakt



Cu siguranță, imaginea de ansamblu a momentului martie 1990 este una tristă. Nimeni nu are motive să aibă aere de superioritate și să adopte o atitudine triumfalistă. Chiar dacă în stradă ungurii au învins, pe termen lung ei au fost cei care au pierdut mai mult. Din punct de vedere moral, agresiunea comisă împotriva ta nu justifică recurgerea la aceeași violență. Astfel, nu pot exista învingători în contextul violențelor de stradă petrecute atunci.



– Chiar în Târgu Mureș am observat că se afișează Órarend (Orar) în loc de Nyitvatartás (Orar) , ceea ce demonstrează că cei care au afișat-o, involuntar au folosit traducerea cuvântului românesc Orar. Un alt exemplu este definiția de Régiség (Vechime), ceea ce în limba maghiară nu are nimic comun cu „vechimea din câmpul muncii”, ci mai bine cu „Vechituri”. Sunt zeci de cazuri similare, care arată calea cum apar cuvinte ungurești gândite românește.



Am auzit voci zilele astea care spuneau că 15 Martie ar trebui să fie sărbătoare oficială în România. Sunt de acord, și nu doar 15 Martie, ci și alte sărbători ale sașilor ori ale altor minorități ar trebui incluse într-un calendar al sărbătorilor oficiale în România. Sărbătoarea națională însă este o altă problemă. 1 Decembrie este sărbătoarea românilor dar nu și a maghiarilor.



În iulie 1849, prin intermediul lui Nicolae Bălcescu, se ajunge la un compromis între Kossuth și Avram Iancu. Expresia acestui compromis a fost noua lege a naționalităților, care oferea o serie de concesii în privința învățământului și utilizării limbilor naționale în administrație.



Lucru deloc ușor, căci trebuie să ne luptăm cu mentalitatea învechită a unor părinți, mentalitate alimentată de politica asimilaționistă propagată prin diferite sloganuri care nu și-au demonstrat de-a lungul anilor veridicitatea, dar care totuși persistă și azi în mintea unora. Acestor părinți degeaba le explici și le dai drept exemple oameni realizați care au studiat în limba lor maternă, ceața nu se risipește.



Bolliac a dovedit și prin fapte că este un partizan al bunei înțelegeri, el fiind pe 14 iulie 1849, la Szeged, alături de Nicolae Bălcescu și Kossuth Lajos, semnatarul Proiectului de pacificare, un document care ar fi putut deveni punct de turnură în relațiile dintre cele două popoare.



Aradul este un oraș istoric, la granița de vest a României, el nu trebuie să devină orașul conflictelor etnice! După modelul de la Strasbourg, Aradul trebuie să devină capitala reconcilierii româno-maghiare, dând exemplu de respect reciproc, de toleranță, de respingere a extremiștilor și a extremismelor.




Sus