Luni, 22 Octombrie 2018
Luni, 22 Octombrie 2018


Kontakt



Unii spun că, de fapt, legea i-ar viza într-o anumită măsură și pe maghiari, respectiv organizațiile lor „pretenționiste" și că în acest sens trimiterile expresis verbis la legionari și comuniști nu ar fi decât un soi de acoperire. Nu știu ce să cred....Oricum, simbolic vorbind, cu cât seceta și canicula climatică aferentă sunt tot mai extinse, an de an, cu atât sesizez adunându-se nori tot mai groși de tensiuni în interiorul arcului carpatic. Mai ales că anul 2016, de la un capăt la altul va fi unul electoral, iar pentru târgumureșeni (că în altă curte nu ne permitem să ne băgăm) aerul politic pare tot mai greu de respirat.



Micul oraș Slatina este majoritar românesc, având ei înșiși minoritățile lor: o comunitate puternică maghiară și una ucraineană. Primarul român, viceprimarul maghiar, secretara ucraineană. Secretara a învățat limba română din dragoste și la propriu, și la figurat. Venită la muncă dintr-un oraș ucrainean, s-a căsătorit cu un român, iar acum servește comunitatea pe două limbi. Primarul și viceprimarul – ca să fie istorioara și mai aproape de poveștile adevărate – vorbesc între ei în rusă, transformând astfel Primăria într-un Babel familial. În această Primărie poți intra și vorbi pe limba ta fără să deranjezi pe nimeni.



A doua mare nedumerire: cum se face că nu se găsește soluție la primăria din regat pentru a angaja personal pentru deservirea autospecialei, pe când în țară funcționează sute de detașamente de pompieri voluntari, numai în județul Harghita din cele 67 de unități administrativ teritoriale – orașe și comune – în 64 funcționează detașamente de pompieri înzestrate cu autospeciale în majoritate primite ca donații.



Printre maghiari eram „românul”, iar printre români eram „maghiarul”. Era tare greu era să-i ascult cum aruncă cu noroi în ceilalți, dat fiind că orice afirmație, adevărată sau nu, mă durea și pe mine. Și pentru că eu visam mereu la mediul acceptant și deschis pe care-l aveam acasă, începea munca de „lămurire”, care consta în a-i explica lu’ Gheorghe că Gyuri nu i-a furat Ardealul așa cum auzise el de la maică-sa.



A devenit o bună tradiție de a organiza sărbători si festivaluri regionale si internaționale pentru minoritățile naționale din regiunea Transcarpatia, la care participă delegații oficiale, grupuri de colective artistice din străinătate.



Avem niște valori false, ca popor, spre deosebire de maghiari. După 6 ani de conviețuire, încă rămân uimită de cât de frumos se îmbină noul cu vechiul în educația lor. Copiii știu să lucreze cu pâslă încă de mici, pentru că este în cultura lor, poartă cu mândrie costumele populare, cu orice ocazie, nu numai de Ziua Maghiarilor, știu cântece populare, și câte și mai câte. Vedem numai ce ne convine, adică mereu partea negativă, nu putem să luăm exemplele bune, de frică că ne-am putea leza imaginea de „minoritari majoritari”.



Iată cum, constatăm că acest etern deja și nefericit conflict interetnic târgumureșean poate deveni armă și pretext în lupta politică dintre facțiunile maghiare din Tîrgu-Mureș. Să fim cinstiți, și partidele românești folosesc acum „cheia națională", chiar naționalistă, de demonizare a maghiarilor pentru a obține voturi.(...) Deci asistăm la un cerc vicios, care nu se vrea întrerupt, ca în acest anturaj psihosocial-etnopolitic tulbure să se poată pescui încă mulți ani – demolând pas cu pas mitul fostului superb și liniștit oraș al trandafirilor. Susținând însă direct sau indirect aplicarea legii cercului vicios, nici românii, nici maghiarii nu au nici dreptate, nici de câștigat.




Sus