Marţi, 23 Aprilie 2019
Marţi, 23 Aprilie 2019


Kontakt



De ce în Balcani sunt mulțimi de monumente funerare și chiar sarcofage ale vlahilor, iar la noi niciunul? De fapt, răspunsuri am tot primit, da' au fost din alea pe care nici hârtia nu le suportă ... Încercați numa' să sugerați că în acele vremuri, locuitorii de la nord de Dunăre, câți vor fi fost ei, aveau parte de un trai mizer, după cum demonstrează dovezile din teren și veți vedea ce stârniți...



În primul rând se dovedește, că localitățile românești din Ungaria (Apateu/ Körösszegapáti) și cele ungurești din România (Vadu Crișului/Rév) pot colabora perfect în accesarea banilor europeni, folosind ca argument forte în concursul de dosare aspectul bilingv/minoritar al proiectelor comune.



Între participanții la conferință, au fost invitați și reprezntanți ai portalului Corbii Albi, iar invitația a fost onorată prin prezența Mirelei Cara la eveniment, unde a făcut o scurtă prezentare a site-ului și a vorbit în câteva cuvinte despre cum arată comentariile cititorilor în funcție de subiectul abordat, dar și despre încercările de promovare a literaturii maghiare în rândul cititorilor români și a celei române în rândul maghiarilor, prin proiectul Biblioteca Româno-Maghiară.



După ce m-am ghiftuit, îl chem pe băiat și-l rog să ne aducă „cafea turcească, grecească, albaneză sau cum o vrea el să-i zică, numa' să fie dată în clocot” ... Băiatul s-a uitat la mine, a schițat un zâmbet discret, după care scuzându-se, mi-a explicat că în acea tavernă n-au decât „cafea internațională”. Deși îmi venea să râd în hohote, m-am mulțumit la rândul meu să zâmbesc și să dau pe gât un espresso scurt, fără să-l mai întreb cu cât îl plătește Soros ...



Tot mai mulți maghiari dau din mână, când vine vorba de referendum, justiție, proteste sau ieșiri în stradă. Desigur, aceste lucruri mă pun și pe mine pe gânduri, jucându-mă cu ideea, cum ar fi reacționat societatea din Ungaria la pătrunderea victorioasă a expresiei de muie (Sugi – Szopsz) în vocabularul patriot al millecentenarului (896 – 1996) maghiar?



România este departe, undeva la capătul cozii europene, care își pierde timpul și energiile pentru a lupta împotriva propriilor cetățeni, care – fără să fie de vină – s-au găsit după războaiele pierdute cu granițele trecute peste cap, când încoace, când încolo și iarăși dincolo.



Cum să ne vindecăm, dacă folosim minciuna sau exagerarea, drept mituri fondatoare? Celebrul alfabet dacic (care este minunat, dacă ar exista), aberația conform căreia, în Evul Mediu ar fi existat conștiință națională (a se vedea: unirea țărilor române de către Mihai Viteazul, ca efect al conștiinței sale naționale, când de fapt, națiunea este o creație a modernității, iar aprigul voievod, nu dorea decât să-și împlinească pofta de a se afirma, așa cum el însuși a recunoscut-o...), ascunderea sub preș a crimelor efectuate de către români asupra ungurilor în anii 1848-1849 (nu doar ei au ucis, ci și noi, cu crăișorul Avram Iancu în frunte), trecerea dintr-o barcă politică în alta, atât în Primul, cât și în al Doilea Război Mondial, Holocaustul , exemplele de mizerabilă delațiune din perioada comunistă...




Sus