Vineri, 14 Decembrie 2018
Vineri, 14 Decembrie 2018


Kontakt



Nu săriți în sus, e doar un episod pentru a vă atrage într-o discuție amicală. Cum ar trebui să facem? Cred sincer că nu-i suficient să ne tolerăm teoretic, e nevoie să punem umăr lângă umăr, indiferent dacă un umăr e ungur și un altul e român. Sau de ce nu, chiar arab... Să învățăm unii despre ceilalți cu bucurie, nu cu forță coercitivă. În fond, pământul ne adăpstește pe toți, unguri și români, albi și negri, bogați și săraci, femei și bărbați. Cu aceeași dragoste, fără părtinire etnică.



Clujul este cel mai important centru civic al României. În ultimul deceniu activitățile civile – proiecte pentru apărarea naturii și a mediului antropogen, lanțurile vii pentru scopuri umanitare, solidarizări cu cei oropsiți, luări de atitudine în cazuri de „hiperactivism” administrativ, flash mob-uri pentru drepturile minorităților, concursuri educative, marșuri „pro” – s-au înmulțit în așa fel, încât în acest oraș primăria conlucrează in vivo cu societatea civilă, evitând pe cât se poate veto-ul tineretului. Un tânăr activist pentru mediu a formulat foarte tranșant: „Noi, civilii suntem sabia lui Damocle deasupra autorităților...”



Coboară omul, vede mașina cu număr de Bucuresti și într-o română dificilă ne întreabă dacă ne poate ajuta. Îi răspundem, explicăm ce s-a întâmplat, înțelegea tot. Scoate o funie, se apucă de tractat mașina până în Albești/Fehéregyháza. Îi spun că de acolo ne descurcăm, că am niște prieteni români la care am mai stat și că e un hotel aproape pentru băieți... Se uită la noi cruciș, aproape amenințător: să nu bem o pălincă cu el după ce ne-a scos de acolo??? nici nu se discută!



Ce scandal ar fi în Ungaria dacă ar citi jurnaliștii maghiari un asemena raport referitor la țara lor! Alertă generală publicistică! Meetinguri, cerere de demisii, pancarde, lanț viu… presă dezlănțuită… Opt localități amintite înseamnă opt anchete... Opt reportaje, opt investigații... Și acum mă întreb. Ce rost are ascunderea adevărului în România? Crede oare cineva cu adevărat, că eternele manipulări nu vor fi observate niciodată? Odată merge, de două-trei ori, patru… cinci… dar adevărul odată tot iese la iveală.



"Români, vă rog să rețineți: maghiarii sunt minoritari în România. Este o realitate. Haideți să-i facem să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur. (...) Maghiari, vă rog să rețineți: românii sunt minoritari în Secuime. Este o realitate. Haideți să-i faceți să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur.



În 1615 principele Gábor Bethlen, tolerant în probleme religioase, potrivit principiului numerus clausus oferă biserica de pe Calvaria catolicilor și permite reînființarea școlii iezuite. Catolicii însă nu primesc clădirea fostei abații, aflată în acel moment în ruine, astfel, pentru a suplini aceste lipsuri, în 1621 Borbála Galambfalvi Szentpáli a donat prin testament casa din apropiere în care locuia.(...) Din păcate în acest loc unde se forma elita catolică (și nu numai) a Transilvaniei nu există nici măcar o placă memorială. Oare când vom suplini aceste lipsuri?



Denisa Bodeanu este istoric, lucrează la CNSAS în București, se ocupă de minoritățile etnice și religioase, de viața publică în timpul comunismului. A studiat la Cluj în cadrul UBB, Facultatea de Istorie, în anul 2003 și-a terminat studiile de masterat, iar în 2009 și-a terminat studiile de doctorat. (...) „Astăzi, am convingerea că publicarea unei cărți pe marginea dosarului este imperios necesară, deși implică o mare răspundere, mai ales în condițiile în care se așteaptă beatificarea sa. Personalitatea episcopului Márton Áron este atât de copleșitoare și de importantă încât ar fi păcat să nu fie cunoscută atât de către maghiari cât și de către români.”




Sus