Luni, 22 Octombrie 2018
Luni, 22 Octombrie 2018


Kontakt



„Nu găsesc cuvinte să vă spun cât de fericit sunt că astăzi, scriem împreună o pagină importantă din istoria noastră comună”, a spus Alteța Sa Regală Principele Radu, mărturisind că instituția Coroanei Române a tratat întotdeauna cu multă afecțiune și cu mult respect Găgăuzia în toate timpurile și tot așa va duce mai departe mesajul de cooperare, de dezvoltare, de prosperitate, de parteneriat, pentru regiune. (...) La Universitatea de Stat din Comrat, Alteța Sa Regală a vizitat Centrul de Informare al României, unde a salutat corpul profesoral și studenții în limba găgăuză.



După un șir întreg de eșecuri ale armatei unioniste, datorită lui Zágonyi, aflat în fruntea unei oști formate din 200 (după alte surse 300) de soldați, nordiștii obțin la Springfield prima lor victorie pe 25. octombrie 1861, alungând armata numeric net superioară (de șapte ori mai mare) a sudiștilor. Această bătălie (reprezentată într-un relief din Capitoliu) a intrat în istoria lumii noi sub denumirea de ,,tăietura mortală a lui Zágonyi” (,,Zágonyi halálvágás”), sau ,,asaltul mortal de la Springfield” (,,springfieldi halálroham”).



Cei treisprezece generali executați la Arad a fost un grup reprezentativ pentru armata revoluționară. Aveau naționalități diferite, găsim printre ei maghiari, sârbi, armeni, nemți și croați, fiind legați de un singur lucru, credința fermă în democrație și în egalitate de drepturi în accepțiunea ei din secolul al XIX-lea. Liberalismul secolului al XIX-lea nu era un sistem perfect, dar era un pas spre ceea ce avem noi astăzi în Europa.



„Dorim să strângem laolaltă toate acele eforturi care au fost depuse separat până în momentul de față. Îi avem alături de noi pe reprezentanți ai instituțiilor culturale și pe cei ai minorităților naționale clujene, cei care au contribuit la elaborarea cartei și cărora le mulțumesc pentru munca depusă” – a mai spus Hegedüs Csilla, adăugând totodată că munca pe textul cartei a fost un proces foarte interesant, pentru că s-a putut învăța încă odată ce înseamnă toleranța, să fie luate în calcul interesele și problemele fiecărei comunități.



La orice eveniment sportiv desfășurat într-o localitate majoritar maghiară, presa sportivă intră în „alertă”, căutând febril ceva „șocant”, „incredibil” sau „scandalos”. Așa s-a întâmplat și la un meci de fotbal din Divizia C, unde FC Csikszereda a jucat cu Iernut, la începutul meciului – horribile dictu – cântându-se imnul secuilor.



În toată această poveste se uită faptul că patriotismul ar trebui să însemne a face ceva util și bun pentru comunitatea în care trăiești, să perseverezi într-un anumit domeniu. Să ai performanță profesională sau academică, să ai rezultate bune în sport, în afaceri, în artă, în educație, în cercetare, și nu în utlimul rând, să fim buni unul cu celălalt. Acesta ar trebui să fie preocuparea cea mai importantă a tuturor în Secuime și în Ardeal, nu inflamarea spiritelor printr-un joc perfid și steril al simbolurilor naționale, din care nimeni nu are de câștigat.



Sunt complexe și complicate fețele acestei probleme spinoase. Ceea ce rămâne admirabil e decența cu care se desfășoară aceste manifestări ale voinței populare, felul în care politicienii știu să construiască discursul electoral și să motiveze, libertatea de exprimare și respectul pentru celălalt, în ciuda faptului că nu există vreun acord sau vreo speranță de proclamare a independenței în viitorul apropiat.




Sus