Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Kontakt



Când această tematică a relației complicate dintre limba maternă și limbile nematerne vor fi înțelese corect și profesionist de societatea română, se vor vedea și rezultatele. Va scădea numărul acelora care nu vorbesc româna (bine) și se va astupa un metru, doi din prăpastia enormă dintre români și maghiari în România – un fenomen generat de o politica neprofesionistă și mai ales meschină a acelora, care vor să îndepărteze tot mai mult maghiarii de români, sugerându-le că numai la Budapesta se pot rezolva problemele cetățenilor români (contribuabili) și în nici un caz în București.



Așa ne trezim încet cu încetul cu noțiunea de patriotism înțeleasă foarte original. Iată, că pe plaiurile noastre mai mult sau mai puțin multiculturale așa primește noțiunea pură de „patriotism” ghilimele de rigoare, devenind o activitate compensatorie generalizată ... transmisă zilnic în direct.



Orașul era un important punct economic, centrul exploatării de sare din Transilvania, iar Pogány Miklós a devenit comite al cămării de sare de la Turda (comes camerae salis), post de o importanță deosebită, atât sub aspect politico-economic, cât și financiar. Pogány Miklós a deținut această funcție între 1447-1451.



Mă trezesc cu constatarea: iată o poză... o româncă și doi unguri din Transilvania, reprezentând – desigur printre alții, mai importanți – România la New York... La ONU, la Casa Culturală Maghiară, la Institutul Cultural Român din New York… O „ecuație” multiculturală pe cât de naturală, cu atât mai grăitoare despre adevăratele relații dintre români și maghiari în Transilvania.



"Noi vrem să ne promovăm pe plan local și regional valorile românești, să vorbim de ce facem bine, de tradițiile frumoase. Nu vrem să mai promovăm mesaje antinaționale, ci să promovăm această regiune frumoasă. Ne dorim ca și celelalte zone din România să se organizeze și îi rugăm și pe ceilalți europarlamentari să se organizeze în regiunile lor sub această formă”.



– Care jurnaliști domnule? – îmi răspunde retoric István Balogh cu o întrebare expediată de după masa de lucru acoperită cu cârnați și preparate de carne proaspete. – Mulți jurnaliști nici nu știu ce cumpără de la raioanele de carmangerie a supermarketurilor, d-apoi ce să scrie despre concursurile noastre de arat? Știți ce mare sărbătoare e concursul de arat? Când vezi 15-20 de tractoare concurând pentru titlul de campion? Știți ce lume e aici, când organizăm campionatul de umplut cârnați? Ce atmosferă e, când tata, mama, copii, mătușile, toată familia este prezentă la aceste serbări? Asta e viața adevărată, viață sănătoasă, cu lucru pe ogor, cu lucru la animale... Viața acasă, pe plaiul natal... Ce știu despre asta jurnaliștii?



Dacă cei din occident ar avea un astfel de erou, toate orașele unde a poposit vreodată, toate câmpurile de luptă unde a luptat ar fi centre turistice, cu memoriale bine întreținute, unde turiștii pot asculta ghizi pregătiți și pot cumpăra suveniruri, cărți poștale...




Sus