Joi, 14 Decembrie 2017
Joi, 14 Decembrie 2017


Kontakt



Astfel eu, născută la Budapesta, cetățean ungar, studiez acum în Cluj-Napoca, ba chiar mi-am găsit locul în societate fiind actualmente reporter la TVR Cluj, vorbind maghiara și engleza – învățând desigur româna.(...) Mă simt acasă la Cluj. Cluj-Kolozsvár a devenit căminul meu.



Vouă vă dedic aceste rânduri! Vouă, celor care credeți în politica struțului: vă băgați capul în pământ și așteptați să treacă problema...Vouă, celor care regretați acum că nu mai puteți pune pumnul în gură celor care se exprimă.



– Coordenez șase miculași (Mikulás=Moș Nicolae) și opt crampuși – mărturisea „șeful miculașilor” –, și nu am treabă ușoară. Numai pe ziua de azi avem 23 de cereri, de a ne prezenta îmbrăcați în costum clasic de miculaș la școli, grădinițe, case particulare, familii, ba chiar și la un bazin de înot. Părinții dau telefoane la centrul de miculași, adică secretariatul Asociației Studenților Maghiari din Cluj-Napoca, și descriu, unde trebuie să trimitem miculașii și care este coreografia.



Astfel, nu mă mai deranjează deloc când publicul român aplaudă în picioare. Mă ridic și eu, dacă simt că vine din suflet acest gest, dacă nu, rămân așezat, cu riscul de a rămâne solitar în manifestarea mea aparent mai ponderată.



Așa că eu aleg să rămân acasă! În Ungaria merg doar în vizită! Prefer să fiu jignit pentru ceea ce sunt, decât desconsiderat pentru ceea ce nu sunt!



Când toată lumea își va serba sărbătorile în acest mod, neîndreptând-o împotriva nimănui, oamenii vor învăța să se stimeze reciproc. Iar stima reciprocă înseamnă și stima față de simbolurile comunităților de care aparținem.



Stând la serbare, după lungi minute de meditare asupra lucrurilor relațiilor româno-maghiare, m-am hotărât să-mi fac loc în mulțime, să trec pe la colegul meu român, să-i spun: mulțumesc, și scuze pentru atitudinea mea stupidă. Nu mai țin minte ce s-a întâmplat, că nu am reușit să dau de el. Apoi am uitat toată povestea.




Sus