Marţi, 17 Octombrie 2017
Marţi, 17 Octombrie 2017


Kontakt



Sunt român. Da, sunt român get-beget dar la fel de bine puteam fi ungur, rom, aromân, turc sau armean. Sau de altă naționalitate conlocuitoare. Mai sunt și ortodox deși puteam fi catolic, musulman sau de altă religie.



Nimic deosebit. O duminică obișnuită. Alegerile prezidențiale ca în fotbal. Calculul hârtiei. Ponta și Johannis în finală. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – Partidul Popular Maghiar din Transilvania 7:1.



În 1910, cca. 30% din românii ardeleni și bănățeni vorbeau limba maghiară și cca 40% dintre sași și șvabi, datele sunt aproximative, dar cert este că majoritatea nu vorbeau limba oficială aproape deloc. Azi, cca. 95% din maghiari și cvasi totalitatea etniilor conlocuitoare vorbesc limba oficială a statului.



În anii 80 prima zi a lunii noiembrie însemna pentru mine, adolescentul rebel din Cluj, una din zilele de revoltă secretă înpotriva dictaturii național-comuniste. Mergeam după înserat în Cimitirul Central, pe care noi maghiarii numim Házsongárd, și împreună cu sutele de vizitatori, pregăteam și eu lumânările.



Astăzi este ziua în care maghiarii – credincioși sau atei – comemorează pe cei care cândva au fost, au trăit, au simțit, au iubit. Pe cei care nemilosul Cronos vrea să-i uităm pentru totdeauna. Sunt și alții care vor să șteargă amintirea acelora, care au reușit să rămână oameni în vremurile în care monștrii au pus stăpânire pe sufletele oamenilor de rând.



Deși, pare-se că maghiarimea din România ar avea din ce alege! Desigur, nu dintre candidații partidelor majoritare, căci ei n- au suflat măcar o vorbă despre problemele minorităților naționale și nici n-au schițat măcar un gest simbolic către ei.



Reconcilierea maghiaro-română înseamnă muncă. Din acest motiv, nu prea se înghesuie Politica să-o îmbrățișeze. E mult de lucru – se gândesc ei –, apoi nici voturi nu prea îți aduc…




Sus