Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Astăzi este ziua în care maghiarii – credincioși sau atei – comemorează pe cei care cândva au fost, au trăit, au simțit, au iubit. Pe cei care nemilosul Cronos vrea să-i uităm pentru totdeauna. Sunt și alții care vor să șteargă amintirea acelora, care au reușit să rămână oameni în vremurile în care monștrii au pus stăpânire pe sufletele oamenilor de rând.



Deși, pare-se că maghiarimea din România ar avea din ce alege! Desigur, nu dintre candidații partidelor majoritare, căci ei n- au suflat măcar o vorbă despre problemele minorităților naționale și nici n-au schițat măcar un gest simbolic către ei.



Reconcilierea maghiaro-română înseamnă muncă. Din acest motiv, nu prea se înghesuie Politica să-o îmbrățișeze. E mult de lucru – se gândesc ei –, apoi nici voturi nu prea îți aduc…



Oare cum te poți simți în propria țară, în dublă ipostază simultană, atât de majoritar cât și de minoritar? Și ce semnificație poate avea cuvântul „acasă” pentru tine, atâta vreme cât în localitatea sau zona în care te-ai născut, trăiești, înveți sau muncești, ajungi să te simți înstrăinat, respins, uneori chiar tratat cu dispreț și discriminat…



Textele biblice ne amintesc de numele unei cetății din Babilon. Sigur nu era un mall, dar – cu siguranță – avea același furnicar de oameni diverși. Practic, Turnul Babel are ca sorginte verbul ebraic balal, care înseamnă „a amesteca“.



Începutul anilor ‘90 erau vremuri tulburi: războiul din Iugoslavia îngrozea lumea civilizată, slovacii și cehii erau pe picior de scindare, conflictele dintre bulgari și turci nu conteneau, iar amintirea evenimentelor din martie de la Târgu Mureș era încă o rană deschisă.



Să presupunem, că în Idealia, mai exact în regiunea Rebellia (a nu se confunda cu România și Ardealul!), locuitorii decid prin referendum cu majoritate absolută, că nu mai vor să aparțină de Idealia, vrând să-și ducă traiul în continuare autonom, independent de patria-mamă.




Sus