Marţi, 19 Februarie 2019
Marţi, 19 Februarie 2019


Kontakt



Cu alte cuvinte: molinourile antimaghiare nu pot fi condamnate ca și elemente de sine stătătoare ale unei crizei naționale generalizate , ci se ”tratează” împreună cu sistemul social-politic bolnav românesc. Nimic nu funcționează în jurul nostru, de la cele mărunte la cele mari. Atunci cum am vrea, ca exact această tematică a patriotismului infantilizat să fie cât de cât reglementat? Oricum pe limba cailor sau a măgarilor nu ne vom înțelege niciodată.



Suntem mândri și când vandalizăm plăcuțele bilingve. Suntem mândri când protestăm împotriva unei alte limbi, o limbă a unei minorități etnice. Așa credem noi că ne cinstim limba, înjurând-o pe a vecinului.



Vă întreb acum, doar așa într-o doară: ăsta o fi mult pomenitul multiculturalism? Lămuriți-mă voi, fiindcă eu altceva îmi amintesc din copilăria mea! Zic însă că nu e cazul să ne lăsăm cuprinși de melancolie atâta vreme cât rezolvarea problemei e una simplă, ieftină și ale cărei beneficii ar fi nebănuit de mari. Oare ar fi chiar atât de greu să acceptăm cu toții denumirea istorică, în română și maghiară, măcar a străzii unde, în prezent, ne ghiftuim laolaltă: Ulița Lupului/Farkas utca sau măcar Platea Luporum?



Dupӑ trecerea a 100 de ani de la anul binecuvântat pentru România, maghiarul Szabó Csaba este unul din cei care au luptat pentru ca un grup de români din Ucraina sӑ nu-și piardӑ identitatea!



Maghiarii nu se gândesc deloc la viitorul apropiat, că ce vor face atunci când toate cererile lor vor fi satisfăcute în România, iar românii prea puțin se gândesc la realitatea cruntă, că fără maghiari nu au cum să se integreze în Europa modernă. Mai pe înțelesul tuturor: reconcilierea nu este obligatorie, dar fără maghiari România nu va reuși niciodată.



Cu prilejul acestei sărbători destinată tuturor maghiarilor, fie ei din țara-mamă sau din diasporă, aceștia iau un moment de reculegere și își reamintesc asupra marelui fondator, respectiv ocrotitori ai Ungariei, fără de care statul maghiar modern de astăzi poate nu ar fi existat. În acest sens numeroși maghiari își exprimă loialitatea și mulțumirile față de eroii acestui popor, care uneori și-au sacrificat chiar viața pentru neamul lor de drept.



Așa s-a întâmplat și cu Dorna Watra, bijuteria Bukowinei austriece, care pas cu pas a uitat de întemeietorii săi moderni, lăsând doar hotelierii să mai pomenească ici colo de cei care acum 100 ani stăteau pe malul Dornei poate chiar aici, de unde privesc eu; Franz Iozef, Franz Ferdinand…




Sus