Duminică, 22 Aprilie 2018
Duminică, 22 Aprilie 2018


Kontakt



Avem niște valori false, ca popor, spre deosebire de maghiari. După 6 ani de conviețuire, încă rămân uimită de cât de frumos se îmbină noul cu vechiul în educația lor. Copiii știu să lucreze cu pâslă încă de mici, pentru că este în cultura lor, poartă cu mândrie costumele populare, cu orice ocazie, nu numai de Ziua Maghiarilor, știu cântece populare, și câte și mai câte. Vedem numai ce ne convine, adică mereu partea negativă, nu putem să luăm exemplele bune, de frică că ne-am putea leza imaginea de „minoritari majoritari”.



Iată cum, constatăm că acest etern deja și nefericit conflict interetnic târgumureșean poate deveni armă și pretext în lupta politică dintre facțiunile maghiare din Tîrgu-Mureș. Să fim cinstiți, și partidele românești folosesc acum „cheia națională", chiar naționalistă, de demonizare a maghiarilor pentru a obține voturi.(...) Deci asistăm la un cerc vicios, care nu se vrea întrerupt, ca în acest anturaj psihosocial-etnopolitic tulbure să se poată pescui încă mulți ani – demolând pas cu pas mitul fostului superb și liniștit oraș al trandafirilor. Susținând însă direct sau indirect aplicarea legii cercului vicios, nici românii, nici maghiarii nu au nici dreptate, nici de câștigat.



În aceste zile, la Bastionul Croitorilor (Szabók bástyája) din Cluj/ Kolozsvár, s-a prezentat proiectul Ghidul turistic digital - PocketGuide, prin care orice turist cu smartphone poate descoperi Orașul Comoară, fiind asistat în limbile maghiară, română și engleză de un ghid virtual. Deocamdată, patru trasee tematice clujene sunt abordabile printr-un singur click: urbanistică, teatru, fashion și start up. Ghizii traseelor sunt stylista Raluca Pop, întreprinzătorul Mircea Vădan, actorii Lackó Vass Róbert și Cătălin Hero și arhitectul Guttmann Szabolcs.



Și nu pot să nu mă revolt. Nu pot să rămân pasivă în fața ipocriziei, a mizeriei, a denaturării unei stări de fapt care e parte din viața mea și o cunosc atât de bine. Orice om de bun simț își poate da seama că zona asta a devenit o sursă gravă de dezinformare, de mistificare a realității, de luptă psihologică între niște grupări care nu au nimic de a face cu oamenii simpli.



Și iată-iată, acum, în 2015, iulie, curtea castelului este plină de unelte pentru construcții, castelul transformându-se într-un șantier imens. Mă uit repede pe site-ul Fundației Kálnoky, constatând zâmbind, că limba oficială a site-ului nu este nici germana, nici franceza (limba locurilor de naștere/educație), nici româna, nici maghiară, ci... engleză. („Royal english” – face observație un coleg de al meu).



–Vrem să sensibilizăm lumea satelor, că dintr-o șură se poate face relativ ușor un spațiu util pentru societate. În această zonă a Ținutului Secuiesc sunt deja cel puțin cinci șure transformate ori în cafenele moderne, ori în case de dans popular, ba chiar și în clădiri pentru birouri. Combinarea stilului rustic pur cu tehnicile moderne, pot da un rezultat spectaculos. Da, spectaculos. Că dacă cineva intră de exemplu la cafeneaua-șură din Siculeni/Mádéfalva, se va simții într-o lume aparte, pierdută în ceața trecutului, apărută prin ambiția lumii moderne – îmi spune tânărul arhitect Radev Gergő din Pécs (Ungaria), când îl întreb despre acel caiet de informații despre șurele revitalizabile, care va fi lansat în aceste zile în Miercurea Ciuc și alte localități.



Contele s-a apropiat de noi zâmbind, încercând să se prindă cât mai repede, în ce limbă să ne vorbească.Când a auzit că „lingua franca” printre noi este româna, cu o ușurință de invidiat a început să vorbească în limba română, scăpând însă câteva cuvinte în franceză, trădându-și astfel noua sa locație, adică Belgia, unde activează ca inginer chimist și specialist în imobiliare.




Sus