Sâmbătă, 24 Februarie 2018
Sâmbătă, 24 Februarie 2018


Kontakt



Stând și desenând împreună cu colegul meu de grădiniță Tamás, eu am desenat steagul românilor și arătându-i i-am zis mândru „Uite! Acesta este steagul nostru!”. Tamás s-a uitat nedumerit la mine, a desenat repede steagul ungurilor și a zis „Nu-i adevărat! Acesta este steagul nostru!”.



Pe data de 27 aprilie este sărbătorită Ziua Limbii Găgăuze. Poporul găgăuz are imnul și steagul UTA Găgăuzia. Imnul se cîntă în limba găgăuză toate sărbătorile evenimentele regionale se încep și se termină cu audierea imnului Găgăuziei.



Atmosfera europeană a târgului a fost întărită de lipsa mirosului de mici și muștar, lipsa manelelor și nu în ultimul rând de noua orientare a unor restaurante din Cluj, care comercializează sucul de soc și fresh-ul de mere în loc de Coca Cola și alte băuturi „de la reclama TV”. Cei care au stat la mesele acestor mici restaurante (unde se putea conversa în limba maghiară), observau cu mirare răspunsul chelnerilor: „aici nu se bea Coca Cola, ci socata și sucul natural de mere”.



Naiba știe cine i-a învățat. Habar n-aveam de ce noi, maghiarii, suntem ciori, din moment ce eram și suntem exact ca și românii: cu câte două mâini, picioare, ochi, urechi, cu câte cinci degete la fiecare membru, câte-o gură, câte-un nas, cap, gât, abdomen, burtă, inimă, plămâni, rinichi, ficat, stomac, aveam aceeași culoare a pielii, a părului, ca și românii, ce să mai continui, diferența era și este doar că Dumnezeu ne-a dat să vorbim o altă limbă maternă.



În 2010, cu ocazia comemorării a 90 de ani de la semnarea acestui tratat, Parlamentul Ungariei a declarat 4 iunie ziua solidarității naționale. Prin această hotărâre, așa cum afirmă chiar textul legii, Ungaria dorește respecte drepturile celorlaltor națiuni de a judeca tratatul din propria perspectivă , dar totodată încearcă să dovedească faptul că „națiunea maghiară are puterea de a se înnoi după această tragedie istorică și să rezolve provocările care se vor ivi în viitor.”



Prezentarea consecutivă a celor două megaproiecte realizate în ultima perioadă de TVR Cluj – Auschwitz 70 și Armenocid 100 –, a sugerat publicului o anumită continuitate a unei tematici egzistențiale sumbre, atenționând lumea, că cele două momente negre ale umanității nici acum, în 2015 nu sunt arhicunoscute, ba chiar... recunoscute.



“Stăm la granița maghiaro-română, între Elek și Grăniceri (Ottlaka) cu primarul din Elek, Pluhár László și edilul din Grăniceri, Petre Claudiu Bătrânu. Drumurile care conduc aici – din ambele direcții – sunt de bună calitate. La întâlnirea celor două drumuri însă – pe linia graniței – se găsește o barieră închisă cu lacăt. Din partea ungară – pentru siguranță și mai mare – se văd și structuri mari de beton, pentru a bloca drumul. (Tanács István/ Népszabadság)”




Sus