Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Născut și crescut pe asfaltul urbei lui Nea Iancu, în „capitala” industriei petroliere românești, nu am fost decât un spectator de la distanță al așa-zisului conflict între cele două naționalități, română și maghiară. (...) Am convingerea că o parte consistentă a mass-mediei actuale este principala vinovată în propagarea acestor tensiuni interetnice! Sincer, nu m-ar deranja autonomia unui Ținut Secuiesc în mijlocul spațiului românesc.



Ungurii voștri sunt un produs al politicienilor iresponsabili, dornici a vă controla ca să nu aveți alte subiecte de discuție gen „iar îi votăm pe nemernicii ăștia”, „ieșim la demonstrație și noi că a ieșit toată lumea”, „ia hai să îi facem o vizită la ăsta acasă că a furat prea mult” etc. Ungurii voștri sunt legende, sau dacă există sunt cazuri extrem de izolate.



M-a salvat dorința sinceră de a comunica. I-am rugat pe copii să mă învețe, să fie un schimb reciproc. În nici jumătate de an ne întelegeam foarte bine, fiecare pe limba lui. În primăvară am avut inspecție și doamna inspector, româncă neaoșă, a rămas foarte plăcut surprinsă de atmosfera relaxată, prietenoasă, în care mi-am ținut orele. În vară mi-am luat cei 11 elevi din clasa mea, care abia dacă ajunseseră o dată la oraș (Târgu Secuiesc),și i-am dus în Poiana Brașov, cu telescaunul; au dormit în apartamentul meu, ca sărmăluțele...



„Nu te du, mamă, acolo că te taie ungurii!” (vecina mea de bloc). Nu m-au taiat ungurii. Mi-au tăiat, însă, de la rădăcină toate prejudecățile, toate îndoielile și toate întrebările retorice pe care mi le puneam gândindu-mă la conviețuirea cu ei într-un spațiu în care sunt covârșitor majoritari.



Multe, dacă nu toate aceste practici și măsuri din Ungaria pot fi preluate în Republica Moldova, dacă ne dorim integrare europeană reală, nu lozinci sau declarații sterile.



Și nu știu dacă datorită acestui entuziasm, sau nu, dar când presa mergea acasă de la acest meeting cu mijloacele de transport în comun, pe ferestrele noilor autobuze clujene puteau citi în premieră cel puțin două citate din operele poeților maghiari contemporani din Cluj-Napoca: prof.universitar Egyed Emese și Tompa Gábor, cunoscutul director al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. A fost un sentiment catartic. Dar oare cât va ține?



Însă tocmai Capesius l-a trimis pe Gyurika la stânga, când copilul a fost luat de lângă mătușa cea tânără și i se porunci să se alăture bunicilor. Băiețelul care tocmai împlinise 7 ani, ar avea 70 de ani acum. Dar Gyurika a rămas copil pentru totdeauna. În ultima fotografie zâmbește trist, cu o privire mult prea matură, înțeleaptă.




Sus