Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



Aniversarea a 70 de ani de la reînființarea învățămîntului medical în limba maghiară din România este prilej pentru conducerea instituției de astăzi să desconsidere secția maghiară mult prea slăbită și hărțuită în ultima vreme. Dar oare putem aștepta sinceritate și corectitudine din parte unei universități al cărei Senat se crede, ajutat și de justiție, mai presus de lege? Atitudine lor nu ne miră, dar ne surprinde faptul că moștenitoare lui Mihai I și soțul ei, apreciați pînă acum de populația maghiară din România, s-au lăsat antrenați în acest show specific de denaturare a realității din Târgu-Mureș.



Considerăm că acest gest se înscrie în șirul acțiunilor repetate ale conducerii UMF care are ca scop ascunderea rădăcinilor maghiare ale acestei universități și discriminarea învățământului în limba maghiară. După cum este cunoscut, conducerea UMF Tg-Mureș a refuzat în repetate rânduri aplicarea prevederilor Legii Educației Naționale cu privire la educația în limba minorităților naționale.



Oare care să fie cheia acestui succes? Lipsa implicării puterii statale?! Că atunci ar fi un exemplu viu de comunicare… Pe lângă acest fapt trebuie să mai menționăm că teatrele maghiare din România sunt în egală măsură prezente în viața teatrală din Ungaria, fără ca acest fapt să afecteze în vreun fel statutul lor în România.



Știu însă că orice gest, care iese din limita unui normal al conviețuirii, făcut de un român sau de un maghiar, orice picătură de ură din partea unora sau al celorlalți, trezește patrotismul revanșard al multora – de ambele nații – și ura nu va ajuta niciodată.



Au mers la un liceu cu predare în limba maghiară și au făcut tot posibilul ca mesajul lor să ajungă la ceilalți, prin orice mijloc de comunicare, chiar și engleză dacă a fost cazul. Ce e și mai interesant, este că și elevii maghiari au părut interesați de ceea ce spuneau acești patru tineri, fapt ce dovedește că vrem cu toții să știm mai multe despre ceilalți.



Știu deosbit de multe glume pe teme etnice și nu îmi pare rău. Nu cred în această paradigmă socială în care spunem doar lucrurile general acceptate ca fiind corecte în funcție de persoanele de față. Dacă ne e frică să spunem o glumă despre maghiari pentru că e un maghiar de față, e tot un semn de șovinism.



Fără motivarea accesării unui job bine plătit în piața muncii, părinții și tinerii nu mai găsesc o rațiune pentru a urma cursurile școlilor românești. Acest lucru este mai pregnant în comunitățile de rromi, mult mai pragmatice și concrete în evaluarea foloaselor pe care le obțin din participarea la cursuri școlare. Piața muncii funcționează ca un reglator de ultimă instanță, le spune tinerilor ce eforturi și cheltuieli merită și ce nu merită a fi făcute.




Sus